ARMONII GEOMETRICE ÎN SCULPTURA LUI BRÂNCUȘI*

(În calitate de vizitator al acestui blog,

ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 

    Studiul "Proporţii şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi", de Adrian Gheorghiu, este foarte cunoscut nu neapărat doar printre cercetători şi în mod normal nu ar mai necesita vreo prezentare, putând fi regăsit în cartea "Proporţii şi trasee geometrice în arhitectură" din 1991 a autorului amintit, precum şi în antologii mai vechi precum "Carte de inimă pentru Brâncuşi" (1976) – selecţia textelor şi bibliografia de Nina Stănculescu, respectiv "Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967)".

    În lucrarea respectivă apar sub formă geometrizată, cu comentariile şi explicaţiile de rigoare, diverse schiţe ale mai multor opere brâncuşiene, printre care "Rugăciunea", "Portretul d-rei Pogany", "Sărutul", iar printre planşele de la finalul cărţii din 1991 se regăsesc "Măiastra", "Adam şí Eva", "Miracolul" sau "Peştele". Nu lipsesc, desigur, îndrăgitele opere ale ansamblului din reşedinţa judeţului Gorj.

    Aflăm, spre exemplu, că "Poarta sărutului de la Tîrgu-Jiu admite în elevaţia faţadei mai multe trasee geometrice care par să explice şi complexitatea de concepţie şi vibraţia spaţială incluse în simplitatea structurală şi ornamentală a monumentului"1.

Acest studiu a fost publicat și în revista "Confesiuni" (nr. 35/iulie 2016, pag. 27 - 28),

editată de către Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare

"Constantin Brâncuși" Târgu-Jiu

 

    Afirmaţia citată este argumentată cu ajutorul a trei trasee geometrice, unul "[...] ce se constituie din două pătrate [...] care acoperă cu o foarte uşoară depăşire laterală cei doi stâlpi şi golul intermediar [...]"2, altul compus din două dreptunghiuri ce includ nu doar pilonii, ci şi suprafaţa de "[...] până sub bandoul cornişei [...]"3, respectiv încă unul, pentagonal, considerat ca fiind de reunire a elementelor structurale şi ornamentale.

    Admiţând limitele geometrizării ca instrument de cercetare a sistemelor de gândire şi operare ale artistilor plastici, Adrian Gheorghiu lansează, totuşi, la un moment dat următoarea provocare: "Ca metodă de lucru, desigur, s-ar putea face o serie de măsurători şi apoi s-ar putea căuta acele rapoarte – între trei puncte colineare, între laturile unui triunghi, dreptunghi etc. –  care s-ar apropia mai mult de numărul Φ (utilizând la urma urmei şi şirul lui Fibonacci)"4.

***

    După cum este cunoscut, seria sau secvenţa Fibonacci reprezintă în matematică expresia faptului că fiecare număr al acesteia este suma celor două (numere) anterioare, rezultând şirul 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55 ş.a.m.d.

    Transpusă geometric prin intermediul unor figuri (pătrate, dreptunghiuri, triunghiuri) alăturate, ale căror suprafeţe comportă aceeaşi regulă (fiecare însumează suprafeţele celor două anterioare) seria respectivă a permis trasarea unei linii în spirală, de unde şi denumirea alternativă a acesteia – spirala Fibonacci.

***

    Fără vreo pretenţie de completare a studiului citat, ci doar ca posibil răspuns la provocarea arhitectului Adrian Gheorghiu, referitoare la şirul şi implicit spirala Fibonacci, aceasta poate fi trasată cel puţin pe "Poarta Sărutului" şi pe "Masa Tăcerii", după cum se poate observa în figurile următoare.

    Fig. 1: arhitrava "Porţii Sărutului" are pe laterale câte patru ideograme, reprezentând tot atâtea cupluri de îndrăgostiţi îmbrăţişaţi ce, luaţi separat, sunt în total opt – număr Fibonacci care, evident, poate fi împărţit în elementele anterioare lui, din seria omonimă, adică 1, 2, 3, respectiv 5; cu ajutorul unei linii ajutătoare, suprafeţele braţelor îndrăgostiţilor din ideograma a treia (de la stânga la dreapta privitorului) pot fi egal împărţite, astfel încât suma laturilor inferioare ale acestor suprafeţe (1, respectiv tot 1 din imagine)  să fie egală cu latura inferioară a suprafeţei marcate cu nr. 2  pe ideograma următoare şi aşa mai departe, proporţional crescător în sens invers

***

    Fig. 2: dat fiind faptul că stâlpii sunt uşor sesizabil mai înguşti decât arhitrava, se naşte suspiciunea că fig. 1 este parţial eronată, dar spirala Fibonacci poate fi reconfigurată şi chiar multiplicată pe întreg lintoul

***

Greșit/corect

    Fig. 3: în funcţie de cele 12 scaune ale ei, "Masa Tăcerii" poate fi şi ea împărţită în tot atâtea suprafeţe egale, a căror sumă urmează proporţional primele numere Fibonacci, permiţând trasarea ca atare a unei spirale

***

    Predilecţia lui Brâncuşi către spirale poate fi găsită în propriile maxime şi cugetări sau aforisme: "Curgerea vremii se desfăşoară [...] ca o spirală în jurul unui nucleu etern [...]"5.

    Altădată, artistul ar fi afirmat că "La vie este telle une spirale. Je ne sais pas où elle mène. Mais nous devons emprunter la direction qu'on croit juste"6.

    Sunt aproape inutil de reamintit, în acelaşi context, portretul simbolic sub formă de spirală realizat scriitorului irlandez James Joyce sau faptul că sculptorul este şi autorul unei schiţe intitulate "Cercles, spirale et pyramides fatales"7.

    Se mai ştie foarte bine că un şurub de teasc din atelierul parizian i-a oferit maestrului ideea însăşi a "Coloanei fără sfârşit", operă gândită iniţial ca spiraliformă, după cum a fost schiţată chiar de Brâncuşi pe o fotografie a pieţei fânului Tg. Jiu – locul amplasării monumentului.

    Pe mai multe opere pot fi uşor ghicite elipse, bucle, spire, unele evidente, altele nu, printre exemplele cele mai edificatoare fiind "Pasăre în spaţiu", vestite ovoide precum "Începutul Lumii", "Primul ţipăt" sau lucrări ovoidale ca "Domnişoara Pogany"ori "Măiastra"; sugestiv în acest sens este faptul că Muzeul Guggenheim şi Fundaţia Beyeler au organizat între 2011 şi 2012 o expoziţie în care diverse sculpturi brâncuşiene au talonat lucrări de Richard Serra, artist american ale cărui piese au denumiri precum "Spirala timpului" sau "Elipsa", iar, la fel de interesant, designer-ul Alexander Lamont are şi el o creaţie intitulată "Brancusi Spiral".

***

    Fig. 4: spirale evidente pe "Domişoara Pogany"

***

    Fig. 5: bucla trasată întrerupt pe proiecţia plană a "Măiastrei" lasă impresia unei secţionări a operei lui Brâncuşi, ceea ce nu este deloc valabil din punct de vedere spaţial, deoarece e mai degrabă vorba despre o tangentă, linia evidenţiată trecând prin apropierea gâtului păsării reprezentate

***

    Fig. 6: "Princesse X" cu ale sale curbe răsucite ar putea întregi o listă edificatoare, pe care îşi mai au locul în egală măsură împletiturile uşor regulate ale şuviţelor de păr din "Portrait de femme aux cheveux noués" sau "Femme se peignant, aux tresses stylisées", care chiar seamănă izbitor cu o cochilie de melc, în vreme ce frunzele spiralate de pe soclul unei "Danaide" – "Tête de jeune femme sur socle à motif floral roumain" exprimă fără dubii originea ancestrală a respectivului simbol

***

     Fig. 7: "Cap de fată" pe soclu cu motive spiraliforme

***

    Biografic, sub semnătura Anais Nersesian, a mai fost imortalizat un episod la fel de semnificativ, anume acela când Brâncuşi şi-a confecţionat singur şase zaruri stranii din marmură, de străveche sorginte armeană/zoroastriană, personalizate cu diverse însemne în loc de puncte, iar "Unul dintre semnele de pe zaruri era spirala, simbolul bucuriei"8.

    Petre Pandrea ne-a mai asigurat, nu în ultimul rând, ba dimpotrivă, că "[...] Brâncuşi credea în "eterna reîntoarcere", zugrăvită sub formă de spirală"9.

    Fără pretenţia unei concluzii, am putea afirma că, dată fiind des întâlnita prezenţă a spiralei în natură, la oameni, plante şi animale (pavilionul urechii umane, cochiliile melcilor, vârtejurile de apă şi aer etc.), străvechiul simbol ar reprezenta la Brâncuşi, ca şi la Fibonacci, o amprentă sacră sau urmă divină de geometrizare a Creaţiei şi implicit o posibilă dovadă a existenţei lui Dumnezeu, dar, ca de fiecare dată, interpretările de acest fel rămân riscante şi se impune a fi tratate cu precauţie.

Pavel FLORESCO

    P.S.Schiţele ataşate au un rol didactic, de simulare a unor posibile principii artistice şi nu-şi propun să reproducă operele originale.

Note

1 Adrian GHEORGHIU, Proporţii şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi, în Carte de inimă pentru Brâncuşi, selecţia textelor şi bibliografia de Nina Stănculescu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976, p. 166
2 Adrian GHEORGHIU, op. cit., p. 167
3 Adrian GHEORGHIU, op. cit., p. 167
4 Adrian GHEORGHIU, Proporţii şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13–15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p.160
5 Sorana GEORGESCU-GORJAN, Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 224
6 Constantin ZĂRNESCU, Ştefan STĂICULESCU, Brâncuşi, cioplitorul în duh, Ed. Sagittarius, Iaşi, 2001, p. 93
7 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 238
8 Anais NERSESIAN, V.G. Paleolog despre Macedonski şi Brâncuşi (Un motiv de inspiraţie armenească în creaţia lui Brâncuşi), în Memorialul Brâncuşi. Paşi pe nisipul eternităţii sau Cazna legământului cu demiurgul: Antologie, documente, scrisori, ediţie îngrijită de Ilarie Hinoveanu, Ed. Alma, Ed. Literatorul, Craiova, 2001, p. 100
9  Petre PANDREA, Brâncuşi: Amintiri şi exegeze, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976, p. 196

    Legături externe
http://www.guggenheim.org/new-york/exhibitions/past/exhibit/4266
http://alexanderlamont.com/#product-EN-104-Brancusi_Spiral

---------------------------
    *Titlul prezentului studiu îl preia parţial pe cel semnat de către arhitectul Adrian Gheorghiu, la care doar face trimitere, fără intenţia unei continuări sau completări a acestuia.

***

    Pe acest blog mai puteți citi multe studii privind codul sculptorului Brâncuși, prin click pe legăturile de mai jos:

CODUL BIBLIC  

(CHIVOTUL LEGII ŞI "POARTA SĂRUTULUI")

***

CIFRUL DIVIN ŞI CHEIA CREAŢIEI BRÂNCUŞIENE 

(SOLUŢII PENTRU IDEOGRAMELE ARTISTULUI)

***

JAMES JOYCE ŞI VOCEA LUI DUMNEZEU 

(CHEIA DESENULUI SIMBOLIC PENTRU SCRIITORUL IRLANDEZ)

***

FLOAREA DE AUR, PROBA CREAŢIEI DIVINE 

(CRIPTUL SCHIŢEI "CINQ FLEURS")

***

SECRETUL NUMERIC AL PIRAMIDEI LUI BRÂNCUŞI 

(CIFRUL SCHIŢEI "CERCLES, SPIRALE ET PYRAMIDES FATALES")

***

PROFESIUNEA DE CREDINŢĂ 

(SOLUŢIA PENTRU CELEBRUL DESEN RTQM)

***

ALFABETUL ŞI CIFRELE ZEILOR 

(CODUL METODEI COMBINATORII)

***

LABIRINTUL LUI ZAMOLXIS 

(HARTA SECRETĂ ŞI COMOARA DACILOR)

PAȘI SPRE CIFRUL "COLOANEI INFINITE"

sau LIMBAJUL COINCIDENŢELOR REVELATOARE 

 

(În calitate de vizitator al acestui blog,

ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 

     Din nevoia înţelegerii cât mai depline a unui geniu precum Constantin Brâncuşi, dar şi pentru a completa semnificaţiile unor creaţii ale căror mesaje au fost, înainte de toate, citite până la capăt, cercetarea operei acestui sculptor rămâne imperativă. Deşi uneori s-a afirmat, poate pe bună dreptate, că lucrurile cu adevărat importante despre Brâncuşi au cam fost spuse şi scrise, încă mai pot fi scoase la iveală, pe cale cât se poate de argumentată, lucruri nu doar noi, ci şi interesante. 

    Este şi menirea rândurilor de faţă, care nu-şi propun doar să repete prin sinteză, în alte circumstanţe, afirmaţiile mai vechilor căutători de adevăruri, ci şi să aducă în lumină căteva informaţii folositoare sau cel puţin surprinzătoare, măcar demne de a fi cunoscute, dacă nu şi acceptate. 

MESAJE ASCUNSE LA VEDERE

    Dimensiunile şi structura "Coloanei Infinite" ascund elemente încă neobservate, care – mai degrabă sub o formă bine gândită a autorului decât în mod providenţial – fac trimitere la celebrul număr de aur, Φ (phi) = 1,618..., deja definit la modul incontestabil drept condiţie şi secret al proporţiilor estetice în lumea artei, dar nu numai. Doar că, în cazul lui Brâncuşi, despre care se ştie că nu poate fi încadrat în şabloane, exprimarea criptată a cunoscutului număr îl scoate pe acesta dintre limitele unei formule structurale şi-l ridică la stadiul unui mesaj cu valenţă notabilă în interpretarea cunoscutei opere.

    Acest studiu a fost publicat

în ediția nr. 34/aprilie 2016 a revistei de cultură "Confesiuni" (pag. 19),

editată de către Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare

 "Constantin Brâncuși" Tg. Jiu

    Deşi subiectul a fost intens dezbătut, aproape până la refuz, nu doar de către cercetători precum arhitectul Adrian Gheorghiu sau matematicianul Nicolae Oancea, aprofundarea situaţiei îşi arată roadele, deoarece astfel ies în evidenţă coincidenţe mai mult decât revelatoare, al căror caracter repetitiv denotă că avem de-a face nu doar cu un simplu spectacol al hazardului, ci chiar cu o posibilă formă codificată a limbajului artistic.

    Se crede că marii maeştri au utilizat în arta secretelor instrumente şi forme de comunicare dintre cele mai diverse, unele experimentate în prealabil, altele inedite sau personale. Dificil de stabilit dacă este adevărat sau fals la unii ori la alţii, însă utilizarea acestei idei ca punct de plecare al studiului de faţă îşi merită eforturile, fiindcă stabileşte o ipoteză provocatoare a fi demonstrată şi anume aceea că Brâncuşi a exprimat estetic, sub o formă criptată, anumite idei şi concepte fundamentale pentru crezul său artistic.

***

    Reperul de pornire îl constituie mai vechea şi cunoscuta formulă a raportului dintre înălţimea "Coloanei..." şi cea a unui element constituent al acesteia, pe care deja o avem exprimată şi redată în diverse lucrări de specialitate ale unor autori consacraţi, amintiţi în rândurile ce urmează.

    Adrian Gheorghiu: "Coloana avînd o înălţime de 29,330 m iar un element cca 1,80 m, rezultă că, aproximativ, raportul între înălţimea coloanei şi înălţimea unui octoedru trunchiat este de cca 16,2... adică cca de 10 ori numărul" (de aur – n.n.)1.

    Serge Fauchereau: "[...] dacă împărţim înălţimea totală la cea a unuia dintre elementele ei, obţinem 16,2, multiplul cu zece al numărului de aur"2.

    Ion Mocioi: "[...] înălţimea fiecărui romboid este de 180 cm – cît şi înălţimea unui om; în înălţimea totală de 29,33 m cît are Coloana, înălţimea modulului este cuprinsă de 16,2 ori, număr care, inmulţit cu 10, este tocmai valoarea numărului de aur, a armoniei proporţiilor şi rigorii geometrice, a echilibrului şi frumuseţii"3.

    Aceeaşi informaţie apare şi în volumul "Brâncuşi, Marea Operă, antologie şi ediţie", semnată Vincenzo Bianchi, Adrian Gorun, Ion Deaconescu, Costin Creţu, Constantin Barbu: "Judecând măsurile materiale ale «Coloanei» şi relaţia dintre ele, Dan Hăulică şi arhitecţii găsesc că «Monumentul Eroilor» oferă unele date semnificative: înălţimea fiecărui romboid este de 180 cm – cât şi înălţimea unui om; în înălţimea totală de 29,33 m, cât are «Coloana...», înălţimea modulului este cuprinsă de 16,2 ori, număr care, înmulţit cu 10, este tocmai valoarea numărului de aur, a armoniei proporţiilor şi rigorii geometrice, a echilibrului şi frumuseţii"4. 

***

    Fără pretenţia unei completări, ci doar cu intenţia de a aşeza lucrurile într-o nouă perspectivă, merită a fi evidenţiate, în cele ce urmează, câteva aspecte mai mult decât interesante.

    Astfel, împărţind înălţimea "Coloanei..." la cea a unuia dintre elementele sale, pe de o parte, dar şi la numărul elementelor respective, pe de altă parte, obţinem rezultatele 16,2 (deja evidenţiat de către cercetători), respectiv 1,83; întâmplător sau nu, primele două cifre ale ambelor rezultate (16 din 16,2 şi 1,8 din 1,83) sunt exact primele patru cifre din care este constituit lungul șir al numărului de aur – 1,618...

    De notat că rezultatele finale sunt aceleaşi chiar dacă operaţiile de împărţire se repetă cu alte înălţimi ale "Coloanei...", care sunt vehiculate în literatura de specialitate, precum cea de 29,35 m, ce apare în anumite calcule chiar ale coautorului tehnic al monumentului, ing. Ştefan Georgescu-Gorjan5, de exemplu.

    Desigur, totul poate fi o întâmplare, dar, înainte de a stabili o asemenea concluzie, se impune a reaminti seria numeroaselor coincidenţe similare, în care aceleaşi cifre – 1,6,1,8, din care este format phi, apar la Brâncuşi în diverse forme şi combinaţii.

SECRETUL FERECAT CU LANŢUL ÎNTÂMPLĂRILOR

    Obţinerea numărului de aur nu doar prin formule algebrice ori cu ajutorul geometriei, precum atât de cunoscuţii Adrian Gheorghiu, respectiv Nicolae Oancea, ci prin banale numărători, uneori calcule simple şi prin alăturarea, reunirea rezultatelor funcţionează optim pe importante opere brâncuşiene.

    Astfel privind lucrurile, "Coloana fără Sfârşit" (cunoscută sub titulatura eronată, dar încetățenită și acceptată ca atare, de "Coloana Infinitului") are, conform acordului unanim al specialiştilor, 15 elemente întregi şi încă unul amplasat jumătate jos, jumătate sus, adică un total de 16, fiecare cu înălţimea de 1,8 m, iar acestea (16, respectiv 1,8) sunt chiar cifrele constituente ale lui phi, 1.618...

Numărul de aur, așa cum este el criptat

după o formulă personalizată, neștiințifică, arhaică,

pe "Coloana fără sfârșit" –

operă cunoscută sub o denumire atribuită, eronată,

lipsită de vreo confirmare biografică,

dar încetățenită și consacrată popular drept "Coloana Infinitului"

   

    La rândul ei, "Poarta Sărutului" are pe faţetele mari câte 16 ideograme ale sărutului şi încă două esenţializate pe stâlpi, 18 în final, numerele 16 şi 18 fiind tot o trimitere criptată către acelaşi număr.

    Denumirile franţuzeşti – "La Colonne sans fin", respectiv "La Colonne infinie" au câte 16 litere, în vreme ce titulaturile româneşti – "Coloana Infinitului" (incorect atribuită, dar încetăţenită), respectiv "Coloana fără Sfârşit" au câte 18.

    O altă combinaţie conduce spre acelaşi rezultat: denumirea "Templul Sărutului" (utilizată uneori de către sculptor pentru "Poarta..." sa) are 16 litere, iar cea de "Coloana fără Sfârşit" conţine 18, astfel încât, prin reunire, se ajunge exact la cifrele constituente ale aceluiaşi număr, adică 1,618...

    Procedeul răspunde şi după aplicarea sa pe numeroase titulaturi în diverse combinaţii, fie că denumirile respective sunt originale, oficiale, fals atribuite, dar temeinic încetăţenite, unele intens controversate, altele confirmate şi acceptate, cum ar fi cazul numărului literelor din numele românesc al operei "Domnişoara Pogany" (16 caractere) şi cel francez (neabreviat), "Mademoiselle Pogany" (18 caractere).

    Cifrele constituente ale lui phi mai pot fi regăsite, astfel, într-o multitudine a denumirilor brâncuşiene (aşa cum sunt ele întâlnite bibliografic, fie în română, fie în franceză), numărând literele şi reunind rezultatele:

    – "Tête de jeune femme", "Rythmes affrontés", "L'esprit de Bouddha", "La Table du silence", "Le Temple du baiser", "La Colonne sans fin", "La Colonne infinie", "Borne de frontière", "La Pyramide fatale", "Templul Dragostei", "Templul Sărutului", "Portalul-monument", "Portal Monumental", "Domnişoara Pogany" (16 litere);

    – "La Sagesse de la Terre", "La Fontaine de Narcis", "L'oiseau dans l'espace", "Micuţa franţuzoaică", "Țestoasa zburătoare", "Coloana fără Sfârşit", "Mademoiselle Pogany" (18 litere).

    Iar exemplele ar putea continua...

ASEMENEA ZEILOR, STĂPÂNIND HAZARDUL

    Problematica hazardului la Brâncuşi aproape că este subiect închis, intens dezbătut, fără loc de completări.

    Există opinii pro şi contra teoriei întâmplării, afirmându-se ba că arta nu poate fi explicată, ba că marele sculptor este un miraj, o minune, o manifestare a providenţei sau că, dimpotrivă, nimic nu este lăsat în voia sorţii la un geniu de asemenea calibru, ceea ce este la fel de plauzibil.

    O fascinantă poveste pe tema aceasta poate fi regăsită în cartea "C. Brâncuşi" a lui V. G. Paleolog, care face trimiteri la Goethe ("[...] pietre, plante şi animale s-au format prin nişte fericite aruncări de zaruri ale unui jucător suprem, Dumnezeu".6), Nietzsche ("[...] Divină este Masa de Joc a Pământului ce se cutremură la noi cuvinte creatoare şi la aruncările de zaruri ale zeilor".7) sau Mallarmé ("O aruncare de zaruri nu desfiinţează niciodată hazardul"8).

    Dar, dacă totul a fost gândit ("Arta nu este o întâmplare"9), atunci este posibil să avem misterioasa cheie de care vorbea sculptorul sau măcar o parte din aceasta: "Aceluia care nu găseşte cheia, eu nu am cum să i-o ofer"10.

ÎN SPIRITUL ŞI CIFRA COINCIDENŢEI

    Cu alte cuvinte, coincidenţa aparentă este la Brâncuşi, fie şi ipotetic, un cod al limbajului artistic, un instrument de transmitere criptată a unui mesaj adresat exclusiv celor capabili a-l accepta, înţelege şi citi până la final, înainte de a face vreo interpretare.

    Cât despre expresia din titlu – coincidenţe revelatoare, trebuie precizat că ea aparţine cercetătorului Sergiu Al. George, ale cărui considerente sunt perfect valabile în cazul de faţă şi merită a fi redate aici, fiind mai elocvente decât orice concluzii, fie ele doar pretinse: "Acest lanţ de multiple coincidenţe ne îndeamnă să nu considerăm o coincidenţă drept «hazard», «întâmplare pură» şi deci absenţă de sens, atunci când refacem istoricul  unor teme simbolice; în exprimarea simbolică a unui anumit conţinut, coincidenţele devin, dimpotrivă, revelatoare, în felul lor tot atât de revelatoare ca şi posibilitatea de repetare a unui anumit experiment"11.

***

    Cât despre numărul de aur, toate cele importante au fost spuse şi scrise în lucrări mai mult decât cunoscute precum de pildă "Filosofia şi mistica numărului" de Matila Ghyka, respectiv lucrarea lui Mario Livio, sugestiv intitulată "Povestea lui phi, cel mai uimitor număr".

Pavel FLORESCO

    P.S.

    Se impune a reaminti că abordarea operei brâncuşiene prin derogare de la metoda estetică reprezintă o procedură chiar confirmată, de pildă, de către Petre Pandrea: "Socotim că explicaţia omului şi a operei lui Constantin Brâncuşi pune, din punct de vedere metodologic, o serie de probleme criticului literar şi plastic, pe care acesta nu le poate stăpâni cu metoda estetică"12.

***

   Pe acest blog mai puteți citi multe studii privind codul sculptorului Brâncuși, prin click pe legăturile de mai jos:

CODUL BIBLIC

(CHIVOTUL LEGII ŞI "POARTA SĂRUTULUI")

***

CIFRUL DIVIN ŞI CHEIA CREAŢIEI BRÂNCUŞIENE

(SOLUŢII PENTRU IDEOGRAMELE ARTISTULUI)

***

JAMES JOYCE ŞI VOCEA LUI DUMNEZEU

(CHEIA DESENULUI SIMBOLIC PENTRU SCRIITORUL IRLANDEZ)

***

FLOAREA DE AUR, PROBA CREAŢIEI DIVINE

(CRIPTUL SCHIŢEI "CINQ FLEURS")

***

SECRETUL NUMERIC AL PIRAMIDEI LUI BRÂNCUŞI

(CIFRUL SCHIŢEI "CERCLES, SPIRALE ET PYRAMIDES FATALES")

***

PROFESIUNEA DE CREDINŢĂ

(SOLUŢIA PENTRU CELEBRUL DESEN RTQM)

***

ALFABETUL ŞI CIFRELE ZEILOR

(CODUL METODEI COMBINATORII)

***

LABIRINTUL LUI ZAMOLXIS

(HARTA SECRETĂ ŞI COMOARA DACILOR)

-----------------
1 Adrian GHEORGHIU, Proporţíi şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 163
2 Serge FAUCHEREAU: Pe urmele lui Brâncuşi, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 130
3 Ion MOCIOI: Brâncuşi: Ansamblul sculptural de la Tîrgu-Jiu (Documentar), editat de Comitetul pentru Cultură şi Artă al Judeţului Gorj, Târgu-Jiu, 1971, p. 147
4 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 516
5 Ştefan GEORGESCU-GORJAN: Amintiri despre Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1988, p. 129
6 V.G. PALEOLOG, C. Brâncuşi (Atingând un nou plan al realităţii), Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008, p. 89
7 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 89
8 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 89
9 Sorana GEORGESCU-GORJAN, Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 49
10 Doina LEMNY, Cristian-Robert VELESCU, Brâncuşi inedit: însemnări şi corespondenţă românească, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 39
11 Sergiu Al. GEORGE, Arhaic şi universal. India în conştiinţa românească, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1981, p. 77
12 Petre PANDREA, Brâncuşi: Pravila de la Craiova; etica lui Brâncuşi, Ed. Vremea, Bucureşti, 2010, p. 132