(În calitate de vizitator al acestui blog,
ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)
CIFRUL SCHIŢEI "CERCLES, SPIRALE ET PYRAMIDES FATALES"
Informaţii despre schiţa "Cercles, spirale et pyramides fatales" a lui Constantin Brâncuşi există, spre exemplu, în volumul "Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie" de Vincenzo Bianchi, Adrian Gorun, Ion Deaconescu, Costin Creţu, Constantin Barbu, unde avem o fotocopie, dar şi pe site-ul Centrului Pompidou Paris, unde poate fi, de asemenea, vizualizată o reproducere fidelă, cu specificaţiile de rigoare, printre care cele referitoare la datarea lucrării (1926 – 1929), tehnica realizării ("Encre brune et crayon gras sur papier"), dimensiuni (34 x 24,7 cm), origine – pagină de carnet ş.a.m.d.
Nu pot fi ignorate adnotările autorului pe desenul respectiv, care doar la o primă privire pot părea pline de erori gramaticale, în realitate fiind voit redactate mai degrabă într-o franceză nu neapărat stricată, ci populară, vulgară, orală: "Inscriptions en haut: «il y a des gens qu on place au some qui doive / reste en bas sont en hot et vice versa»; en bas à droite : «nous sommes tous les meme / c'est la connessance des choses / qui nous separ – et l opinion des / autres»"1.
Acest studiu a fost publicat în ediţia nr. 20 din noiembrie 2014
a
revistei de cultură "Confesiuni", care poate fi citită gratuit
pe
site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare
"Constantin
Brâncuşi" Târgu-Jiu
Interpretările aferente s-au suprapus, de fiecare dată, altor vorbe de duh şi cugetări ale artistului, ce-i drept foarte semnificative în contextul dat, cum ar fi, de pildă, cunoscutele aforisme brâncuşiene, referitoare la scara şi ordinea socială sau la trecerea timpului, dintre care merită a fi amintite cel puţin câteva*:
Toate civilizaţíile au căzut şi vor cădea la infinit din cauza piramidei fatale.
În lumea de azi toţi vor să ajungă în vârful piramidei; ajunşi sus cad fatalmente de partea cealaltă.
Există oameni aşezaţi la vârf, care ar trebui să rămână jos şi vice versa. Suntem aceiaşi cu toţii. Ne separă doar cunoaşterea lucrurilor şi părerea celorlalţi.
Lumea e o piramidă.
Reputatul Petre Pandrea este, incontestabil, unul dintre exegeţii care aproape că au închis subiectul, afirmând, printre altele: "Ca şi Joyce, Brâncuşi credea în «eterna reîntoarcere», zugrăvită sub formă de spirală. [...] Biografiile lui Brâncuşi semnalează aceste fragmente de gîndire, prelegerile sale numeroase, despre «piramida fatală», alocuţiunile despre «spirală», despre «l'éternel retour», despre «corsi e ricorsi», despre Vico (gînditorul italian des citat, atît scris, cît şi oral, de către James Joyce)"2.
Cu toate acestea, lucrurile încă nu pot fi clasate, deoarece respectiva operă grafică are şi o posibilă soluţie aritmetică sau numerică, la care se poate ajunge prin simpla inventariere ori numărare a elementelor geometrice de pe figură, urmată de alăturarea cifrelor astfel obţinute.
***
Rezultatul cercetărilor nu este altul decăt atât de cunoscutul număr de aur cu valoarea 1,618..., marcat grafic de către matematicieni prin litera grecească Φ (phi).
Cu alte cuvinte, ghidându-ne strict după titulatura care cert este foarte adecvată (indiferent dacă este originală sau atribuită) şi ignorând celelalte figuri geometrice cu un rol mai degrabă de a induce în eroare, avem următoarele elemente:
– centrul comun al cercurilor, marcat printr-un punct îngroşat – 1;
– totalul muchiilor celor două piramide cu câte trei laturi – 6;
– spirala – 1;
– cercurile concentrice – 8.
Simpla alipire a rezultatelor enumerate anterior conduce spre numărul 1618, care nu este altceva decât o trimitere evidentă (pretenţios denumită ermetică) la 1,618...
***
Desigur, totul seamănă a banală coincidenţă, ceea ce chiar nu este exclus, dar, înainte de orice concluzie pripită, merită evidenţiate aspecte similare în opera marelui sculptor, pe care le-am mai trecut detaliat în revistă atât în cartea "Brâncuşi, enigma. Taina lumii şi secretul vieţii", precum şi în ediţiile anterioare ale revistei "Confesiuni".
Fără a lua în calcul modulul bazal, "Coloana fără Sfârşit" (de repetat: cunoscută sub denumirea atribuită eronat, fară vreo confirmare biografică/bibliografică, de "Coloana Infinitului", dar consacrată popular ca atare și încetățenită) are, conform acordului unanim al specialiştilor/autorilor vastei literaturi de specialitate, 15 elemente romboedrice întregi şi încă unul amplasat jumătate jos, jumătate sus, adică un total de 16 (15 + 1/2 + 1/2 = 16), fiecare cu înălţimea de 1,8 m, iar acestea (16, respectiv 1,8) sunt chiar cifrele constituente ale lui phi.
Numărul de aur și cifrul acestuia pe "Coloana..."
lui Brâncuși de la Tg. Jiu,
operă cunoscută sub denumirea atribuită eronat,
fără vreo confirmare biografică/bibliografică,
de "Coloana Infinitului", titulatură consacrată popular
și încetățenită ca atare
La rândul ei, "Poarta Sărutului" are pe faţetele mari câte 16 ideograme ale sărutului şi încă două esenţializate pe stâlpi, 18 în final, numerele 16 şi 18 fiind tot o trimitere criptată către numărul 1,618...
Schțele inserate în acest studiu
au un caracter educativ, didactic, de simulare
a presupusului cod și astfel ele nu se constituie
în reproduceri, copii sau reprezentări
neautorizate după operele originale
O altă combinaţie conduce spre acelaşi rezultat: denumirea "Templul Sărutului" (utilizată uneori de către sculptor pentru "Poarta..." sa) are 16 litere, iar cea de "Coloana fără Sfârşit" conţine 18, astfel încât, prin reunire, se ajunge exact la cifrele constituente ale aceluiaşi număr, adică 1,618...
Procedeul răspunde şi după aplicarea sa pe numeroase titulaturi în diverse alte combinaţii, fie că denumirile respective sunt originale, oficiale, sau doar atribuite, dar temeinic încetăţenite, unele intens controversate, altele cu greu confirmate şi acceptate, cum ar fi cazul numărului literelor din numele românesc al operei "Domnişoara Pogany" (16 caractere) şi cel francez (neabreviat), "Mademoiselle Pogany" (18 caractere).
Numărând litere...
Cifrele constituente ale lui phi pot fi regăsite, astfel, într-o multitudine a denumirilor brâncuşiene (aşa cum sunt ele întâlnite bibliografic, fie în română, fie în franceză), numărând, pur şi simplu, literele:
– "Tête de jeune femme", "Rythmes affrontés", "L'esprit de Bouddha", "La Table du Silence", "Le Temple du Baiser", "La Colonne sans Fin", "La Colonne Infinie", "Borne de frontière", "La Pyramide fatale", "Templul Dragostei", "Templul Sărutului", "Portalul-monument", "Portal monumental", "Domnişoara Pogany" (16 litere)
– "La Sagesse de la Terre", "La Fontaine de Narcis", "L'oiseau dans l'espace", "Micuţa franţuzoaică", "Țestoasa zburătoare", "Coloana fără Sfârşit", "Coloana Infinitului" (aceasta fiind clasată ca atribuită eronat, încă fără vreo confirmare biografică/bibliografică, dar încetățenită și consacrată popular), "Mademoiselle Pogany" (18 litere).
Exemplele ar putea continua până la a identifica o posibilă soluţie de acelaşi gen pentru desenul "Relativement, tel que moi" sau pentru vestita metodă combinatorie a fotografului Brâncuşi, care, se ştie, îşi amplasa operele prin propriul atelier după un cod personal, încă neelucidat; dar acestea sunt lucruri ce merită detaliate separat.
De notat ca procedeul numărării şi alăturării nu este chiar o simplă invenţie personală a artistului, ci, probabil, o formă de aritmetică populară, arhaică, prepitagoreică sau ancestrală, pe care Brâncuşi se pare că a identificat-o corect în arta tradiţíonală românească şi a promovat-o ca atare, la cel mai înalt nivel.
***
Titulatura schiței ("Cercles, spirale et pyramides fatales"), la rândul ei, pare să aibă şi ea o soluţie asemănătoare, care ar putea ajuta în limpezirea interminabilelor controverse privind denumirile brâncuşiene, unele originale sau doar oficiale, altele ulterior atribuite, dar încetăţenite.
Numărând literele, se ajunge de fiecare dată la aceeaşi cifră:
– "Cercles [...]", şapte caractere;
– "[...] spirale [...]", şapte semne grafice;
– "[...] pyramides fatales [...]", 16 grafeme, număr format din cifre a căror sumă face tot şapte: 16 = 1 + 6 = 7.
Şi aici, totul poate părea o coincidenţă, dar, înainte de a o cataloga astfel, trebuie evidenţiate, din nou, aspecte similare pe alte opere brâncuşiene.
Şapte este suma finală a cifrelor constituente din numărul elementelor "Coloanei fără Sfârşit": opinia unanimă a cercetătorilor este că opera aceasta are 15 elemente romboedrice întregi şi încă unul amplasat jumătate jos, jumătate sus, adică un total de 16 (15 + 1/2 + 1/2 = 16), număr format din cifre a căror sumă face şapte (16 = 1 + 6 = 7).
Privită frontal, "Poarta Sărutului" are pe arhitravă ideograme tot în număr de 16, iar rezultatul final este şi în acest caz acelaşi: 16 = 1 + 6 = 7.
La fel de grăitoare în privința prezenței cifrate a cifrei 7(șapte) pe diverse opere ale celebrului sculptor sunt și soluțiile pe care le-am propus (în volumul din decembrie 2015 al revistei "Convorbiri Literare" Iași, sub titlul "Brâncuși, codul lui Dumnezeu și cheia creației") pentru enigmaticele ideograme brăncușiene, "FENI/PIJ", respectiv "LAEUND/EQLFEP", considerate imposibil de elucidat sau realizate din amuzament ori fără a avea vreo anumită noimă:
După cum bine se ştie, "Aleea Scaunelor" e formată din două rânduri a câte 15 piese şi o bancă, adică 16; din nou, 16 = 1 + 6 = 7.
Numărul total al scaunelor de pe ambele şiruri ale "Aleii..." este 30, care, adunat cu numărul total al pieselor "Mesei Tăcerii" (o masă şi 12 scaune, adică 13), face 43; mai departe, 4 + 3 = 7.
Acelaşi este rezultatul la care se ajunge şi prin suma cifrelor constituente din numerele 30 – scaunele de pe alee, 1 – masa, respectiv 12 – scaunele din jurul mesei: 3 + 0 + 1 + 1 + 2 = 7
ADVERSITATE
Referitor la exemplele anterioare, se poate naște suspiciunea sau bănuiala că toate calculele de aritmetică simbolică au fost în așa fel efectuate spre a se putea ajunge în mod premeditat și, în consecință, fals, plăsmuit, contrafăcut, la rezultatul dorit (cifra șapte), ceea ce nu este adevărat, deoarece numărătorile și alipirile nu au fost haotice, ci au respectat criteriile impuse de către artist prin amplasamentele care-i aparțin exclusiv.
Altfel spus (scris), doar pentru a obține rezultatul șapte, nu au fost adunate, de exemplu, cele patru ideograme de pe fiecare dintre fațetele mici ale "Porții Sărutului" cu doar trei dintre piesele de pe "Aleea Scaunelor" (deși ele sunt astfel grupate, câte patru ideograme, respectiv câte trei scaune), deoarece între ele se mai află câte o bancă, piesă care, la rândul ei, nu permite continuitatea unui asemenea calcul simbolic.
Și nici nu au fost adunate piesele a doar două grupuri de căte trei (șase în total) de pe "Aleea Scaunelor" cu o bancă, fiindcă un astfel de calcul impune o fragmentare ce scoate din "ecuație" celelalte grupuri de scaune.
Exemplele de posibilă forțare a interpretărilor pe cale numerică ar putea continua.
Eventualele defragmentări numerice au respectat doar intențiile evidente ale artistului.
Au fost adunate, astfel. scaunele de pe "Aleea Scaunelor" (30) cu piesele de la "Masa Tăcerii" (12 scaune și o masă, adică 13 piese), deoarece ele au fost amplasate alăturat de către autor, fără alte intercalări sau discontinuități.
Sculptorul însuși a separat piesele de pe fiecare parte a "Aleii Scaunelor" în 15 scaune și o bancă, tocmai pentru ca scaunele și bancile respective, amplasate alăturat, fără opere interpuse, să poată fi luate în calcul, fie separat, fie împreună.
La fel, au fost adunate scaunele de pe o parte a "Aleii Scaunelor" cu câte o bancă deoarece chiar așa au fost ele așezate de Brâncuși, 15 scaune și o bancă pe o parte (16 în total), alte 15 scaune și o bancă pe cealaltă parte (tot 16).
Și au fost luate în considerare doar elementele grafice ori ideogramele de pe fiecare dintre fațetele mari ale "Porții Sărutului", fiindcă, pur și simplu, așa a gândit artistul acele fațete.
***
Posibila încifrare a numărului de aur în elementele geometrice ale schiţei "Cercles, spirale et pyramides fatales" şi eventuala criptare a cifrei şapte pe titulatura aceluiaşi desen nu ar putea decât să confirme presupusa ecuaţie Brâncuşi (despre care am mai scris în ediţiile anterioare ale revistei "Confesiuni") şi anume Φ (phi) = 7, cu următoarele demonstraţii, fie ele şi neconvenţíonale:
Φ = 1,618 = 1 + 6 + 1 + 8 = 16 = 1 + 6 = 7
Φ = 1,618 = 16 + 18 = 34 = 3 + 4 = 7
Oricât de tentante şi interesante ar fi, interpretările sunt pe cât de diverse, pe atât de riscante, astfel încât cel puţin momentan se impune a fi evitate.
Pavel FLORESCO
P.S. (03.07.2015)
Cu
prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de
21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de
Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", mi-a fost
conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea
"Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării
ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi", titlu care mă
onorează şi mă încurajează în cercetările mele.
Note
1 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 240
2 Petre PANDREA: Brâncuşi: Amintiri şi exegeze, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967, p.186
----------------
* Aforismele brâncuşiene provin din lucrarea Soranei Georgescu - Gorjan, Aşa grăit-a Brâncuşi – Ainsi parlait Brancusi – Thus spoke Brancusi – Ed. a 2-a, editor Florea Firan – Craiova: Scrisul Românesc Fundaţia – Editura, 2012
Legături externe
1 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 240
2 Petre PANDREA: Brâncuşi: Amintiri şi exegeze, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967, p.186
----------------
* Aforismele brâncuşiene provin din lucrarea Soranei Georgescu - Gorjan, Aşa grăit-a Brâncuşi – Ainsi parlait Brancusi – Thus spoke Brancusi – Ed. a 2-a, editor Florea Firan – Craiova: Scrisul Românesc Fundaţia – Editura, 2012
Legături externe
