sau LIMBAJUL COINCIDENŢELOR REVELATOARE
(În calitate de vizitator al acestui blog,
ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)
Din nevoia înţelegerii cât mai depline a unui geniu precum Constantin Brâncuşi, dar şi pentru a completa semnificaţiile unor creaţii ale căror mesaje au fost, înainte de toate, citite până la capăt, cercetarea operei acestui sculptor rămâne imperativă. Deşi uneori s-a afirmat, poate pe bună dreptate, că lucrurile cu adevărat importante despre Brâncuşi au cam fost spuse şi scrise, încă mai pot fi scoase la iveală, pe cale cât se poate de argumentată, lucruri nu doar noi, ci şi interesante.
Este şi menirea rândurilor de faţă, care nu-şi propun doar să repete prin sinteză, în alte circumstanţe, afirmaţiile mai vechilor căutători de adevăruri, ci şi să aducă în lumină căteva informaţii folositoare sau cel puţin surprinzătoare, măcar demne de a fi cunoscute, dacă nu şi acceptate.
MESAJE ASCUNSE LA VEDERE
Dimensiunile şi structura "Coloanei Infinite" ascund elemente încă neobservate, care – mai degrabă sub o formă bine gândită a autorului decât în mod providenţial – fac trimitere la celebrul număr de aur, Φ (phi) = 1,618..., deja definit la modul incontestabil drept condiţie şi secret al proporţiilor estetice în lumea artei, dar nu numai. Doar că, în cazul lui Brâncuşi, despre care se ştie că nu poate fi încadrat în şabloane, exprimarea criptată a cunoscutului număr îl scoate pe acesta dintre limitele unei formule structurale şi-l ridică la stadiul unui mesaj cu valenţă notabilă în interpretarea cunoscutei opere.
Acest studiu a fost publicat
în ediția nr. 34/aprilie 2016 a revistei de cultură "Confesiuni" (pag. 19),
editată de către Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare
"Constantin Brâncuși" Tg. Jiu
Deşi subiectul a fost intens dezbătut, aproape până la refuz, nu doar de către cercetători precum arhitectul Adrian Gheorghiu sau matematicianul Nicolae Oancea, aprofundarea situaţiei îşi arată roadele, deoarece astfel ies în evidenţă coincidenţe mai mult decât revelatoare, al căror caracter repetitiv denotă că avem de-a face nu doar cu un simplu spectacol al hazardului, ci chiar cu o posibilă formă codificată a limbajului artistic.
Se crede că marii maeştri au utilizat în arta secretelor instrumente şi forme de comunicare dintre cele mai diverse, unele experimentate în prealabil, altele inedite sau personale. Dificil de stabilit dacă este adevărat sau fals la unii ori la alţii, însă utilizarea acestei idei ca punct de plecare al studiului de faţă îşi merită eforturile, fiindcă stabileşte o ipoteză provocatoare a fi demonstrată şi anume aceea că Brâncuşi a exprimat estetic, sub o formă criptată, anumite idei şi concepte fundamentale pentru crezul său artistic.
***
Reperul de pornire îl constituie mai vechea şi cunoscuta formulă a raportului dintre înălţimea "Coloanei..." şi cea a unui element constituent al acesteia, pe care deja o avem exprimată şi redată în diverse lucrări de specialitate ale unor autori consacraţi, amintiţi în rândurile ce urmează.
Adrian Gheorghiu: "Coloana avînd o înălţime de 29,330 m iar un element cca 1,80 m, rezultă că, aproximativ, raportul între înălţimea coloanei şi înălţimea unui octoedru trunchiat este de cca 16,2... adică cca de 10 ori numărul" (de aur – n.n.)1.
Serge Fauchereau: "[...] dacă împărţim înălţimea totală la cea a unuia dintre elementele ei, obţinem 16,2, multiplul cu zece al numărului de aur"2.
Ion Mocioi: "[...] înălţimea fiecărui romboid este de 180 cm – cît şi înălţimea unui om; în înălţimea totală de 29,33 m cît are Coloana, înălţimea modulului este cuprinsă de 16,2 ori, număr care, inmulţit cu 10, este tocmai valoarea numărului de aur, a armoniei proporţiilor şi rigorii geometrice, a echilibrului şi frumuseţii"3.
Aceeaşi informaţie apare şi în volumul "Brâncuşi, Marea Operă, antologie şi ediţie", semnată Vincenzo Bianchi, Adrian Gorun, Ion Deaconescu, Costin Creţu, Constantin Barbu: "Judecând măsurile materiale ale «Coloanei» şi relaţia dintre ele, Dan Hăulică şi arhitecţii găsesc că «Monumentul Eroilor» oferă unele date semnificative: înălţimea fiecărui romboid este de 180 cm – cât şi înălţimea unui om; în înălţimea totală de 29,33 m, cât are «Coloana...», înălţimea modulului este cuprinsă de 16,2 ori, număr care, înmulţit cu 10, este tocmai valoarea numărului de aur, a armoniei proporţiilor şi rigorii geometrice, a echilibrului şi frumuseţii"4.
***
Fără pretenţia unei completări, ci doar cu intenţia de a aşeza lucrurile într-o nouă perspectivă, merită a fi evidenţiate, în cele ce urmează, câteva aspecte mai mult decât interesante.
Astfel, împărţind înălţimea "Coloanei..." la cea a unuia dintre elementele sale, pe de o parte, dar şi la numărul elementelor respective, pe de altă parte, obţinem rezultatele 16,2 (deja evidenţiat de către cercetători), respectiv 1,83; întâmplător sau nu, primele două cifre ale ambelor rezultate (16 din 16,2 şi 1,8 din 1,83) sunt exact primele patru cifre din care este constituit lungul șir al numărului de aur – 1,618...
De notat că rezultatele finale sunt aceleaşi chiar dacă operaţiile de împărţire se repetă cu alte înălţimi ale "Coloanei...", care sunt vehiculate în literatura de specialitate, precum cea de 29,35 m, ce apare în anumite calcule chiar ale coautorului tehnic al monumentului, ing. Ştefan Georgescu-Gorjan5, de exemplu.
Desigur, totul poate fi o întâmplare, dar, înainte de a stabili o asemenea concluzie, se impune a reaminti seria numeroaselor coincidenţe similare, în care aceleaşi cifre – 1,6,1,8, din care este format phi, apar la Brâncuşi în diverse forme şi combinaţii.
SECRETUL FERECAT CU LANŢUL ÎNTÂMPLĂRILOR
Obţinerea numărului de aur nu doar prin formule algebrice ori cu ajutorul geometriei, precum atât de cunoscuţii Adrian Gheorghiu, respectiv Nicolae Oancea, ci prin banale numărători, uneori calcule simple şi prin alăturarea, reunirea rezultatelor funcţionează optim pe importante opere brâncuşiene.
Astfel privind lucrurile, "Coloana fără Sfârşit" (cunoscută sub titulatura eronată, dar încetățenită și acceptată ca atare, de "Coloana Infinitului") are, conform acordului unanim al specialiştilor, 15 elemente întregi şi încă unul amplasat jumătate jos, jumătate sus, adică un total de 16, fiecare cu înălţimea de 1,8 m, iar acestea (16, respectiv 1,8) sunt chiar cifrele constituente ale lui phi, 1.618...
Numărul de aur, așa cum este el criptat
după o formulă personalizată, neștiințifică, arhaică,
pe "Coloana fără sfârșit" –
operă cunoscută sub o denumire atribuită, eronată,
lipsită de vreo confirmare biografică,
dar încetățenită și consacrată popular drept "Coloana Infinitului"
La rândul ei, "Poarta Sărutului" are pe faţetele mari câte 16 ideograme ale sărutului şi încă două esenţializate pe stâlpi, 18 în final, numerele 16 şi 18 fiind tot o trimitere criptată către acelaşi număr.
Denumirile franţuzeşti – "La Colonne sans fin", respectiv "La Colonne infinie" au câte 16 litere, în vreme ce titulaturile româneşti – "Coloana Infinitului" (incorect atribuită, dar încetăţenită), respectiv "Coloana fără Sfârşit" au câte 18.
O altă combinaţie conduce spre acelaşi rezultat: denumirea "Templul Sărutului" (utilizată uneori de către sculptor pentru "Poarta..." sa) are 16 litere, iar cea de "Coloana fără Sfârşit" conţine 18, astfel încât, prin reunire, se ajunge exact la cifrele constituente ale aceluiaşi număr, adică 1,618...
Procedeul răspunde şi după aplicarea sa pe numeroase titulaturi în diverse combinaţii, fie că denumirile respective sunt originale, oficiale, fals atribuite, dar temeinic încetăţenite, unele intens controversate, altele confirmate şi acceptate, cum ar fi cazul numărului literelor din numele românesc al operei "Domnişoara Pogany" (16 caractere) şi cel francez (neabreviat), "Mademoiselle Pogany" (18 caractere).
Cifrele constituente ale lui phi mai pot fi regăsite, astfel, într-o multitudine a denumirilor brâncuşiene (aşa cum sunt ele întâlnite bibliografic, fie în română, fie în franceză), numărând literele şi reunind rezultatele:
– "Tête de jeune femme", "Rythmes affrontés", "L'esprit de Bouddha", "La Table du silence", "Le Temple du baiser", "La Colonne sans fin", "La Colonne infinie", "Borne de frontière", "La Pyramide fatale", "Templul Dragostei", "Templul Sărutului", "Portalul-monument", "Portal Monumental", "Domnişoara Pogany" (16 litere);
– "La Sagesse de la Terre", "La Fontaine de Narcis", "L'oiseau dans l'espace", "Micuţa franţuzoaică", "Țestoasa zburătoare", "Coloana fără Sfârşit", "Mademoiselle Pogany" (18 litere).
Iar exemplele ar putea continua...
ASEMENEA ZEILOR, STĂPÂNIND HAZARDUL
Problematica hazardului la Brâncuşi aproape că este subiect închis, intens dezbătut, fără loc de completări.
Există opinii pro şi contra teoriei întâmplării, afirmându-se ba că arta nu poate fi explicată, ba că marele sculptor este un miraj, o minune, o manifestare a providenţei sau că, dimpotrivă, nimic nu este lăsat în voia sorţii la un geniu de asemenea calibru, ceea ce este la fel de plauzibil.
O fascinantă poveste pe tema aceasta poate fi regăsită în cartea "C. Brâncuşi" a lui V. G. Paleolog, care face trimiteri la Goethe ("[...] pietre, plante şi animale s-au format prin nişte fericite aruncări de zaruri ale unui jucător suprem, Dumnezeu".6), Nietzsche ("[...] Divină este Masa de Joc a Pământului ce se cutremură la noi cuvinte creatoare şi la aruncările de zaruri ale zeilor".7) sau Mallarmé ("O aruncare de zaruri nu desfiinţează niciodată hazardul"8).
Dar, dacă totul a fost gândit ("Arta nu este o întâmplare"9), atunci este posibil să avem misterioasa cheie de care vorbea sculptorul sau măcar o parte din aceasta: "Aceluia care nu găseşte cheia, eu nu am cum să i-o ofer"10.
ÎN SPIRITUL ŞI CIFRA COINCIDENŢEI
Cu alte cuvinte, coincidenţa aparentă este la Brâncuşi, fie şi ipotetic, un cod al limbajului artistic, un instrument de transmitere criptată a unui mesaj adresat exclusiv celor capabili a-l accepta, înţelege şi citi până la final, înainte de a face vreo interpretare.
Cât despre expresia din titlu – coincidenţe revelatoare, trebuie precizat că ea aparţine cercetătorului Sergiu Al. George, ale cărui considerente sunt perfect valabile în cazul de faţă şi merită a fi redate aici, fiind mai elocvente decât orice concluzii, fie ele doar pretinse: "Acest lanţ de multiple coincidenţe ne îndeamnă să nu considerăm o coincidenţă drept «hazard», «întâmplare pură» şi deci absenţă de sens, atunci când refacem istoricul unor teme simbolice; în exprimarea simbolică a unui anumit conţinut, coincidenţele devin, dimpotrivă, revelatoare, în felul lor tot atât de revelatoare ca şi posibilitatea de repetare a unui anumit experiment"11.
***
Cât despre numărul de aur, toate cele importante au fost spuse şi scrise în lucrări mai mult decât cunoscute precum de pildă "Filosofia şi mistica numărului" de Matila Ghyka, respectiv lucrarea lui Mario Livio, sugestiv intitulată "Povestea lui phi, cel mai uimitor număr".
Pavel FLORESCO
P.S.
Se impune a reaminti că abordarea operei brâncuşiene prin derogare de la metoda estetică reprezintă o procedură chiar confirmată, de pildă, de către Petre Pandrea: "Socotim că explicaţia omului şi a operei lui Constantin Brâncuşi pune, din punct de vedere metodologic, o serie de probleme criticului literar şi plastic, pe care acesta nu le poate stăpâni cu metoda estetică"12.
***
Pe acest blog mai puteți citi multe studii privind codul sculptorului Brâncuși, prin click pe legăturile de mai jos:
(CHIVOTUL LEGII ŞI "POARTA SĂRUTULUI")
***
(SOLUŢII PENTRU IDEOGRAMELE ARTISTULUI)
***
(CHEIA DESENULUI SIMBOLIC PENTRU SCRIITORUL IRLANDEZ)
***
(CRIPTUL SCHIŢEI "CINQ FLEURS")
***
(CIFRUL SCHIŢEI "CERCLES, SPIRALE ET PYRAMIDES FATALES")
***
(SOLUŢIA PENTRU CELEBRUL DESEN RTQM)
***
(CODUL METODEI COMBINATORII)
***
(HARTA SECRETĂ ŞI COMOARA DACILOR)
-----------------
1 Adrian GHEORGHIU, Proporţíi şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 163
2 Serge FAUCHEREAU: Pe urmele lui Brâncuşi, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 130
3 Ion MOCIOI: Brâncuşi: Ansamblul sculptural de la Tîrgu-Jiu (Documentar), editat de Comitetul pentru Cultură şi Artă al Judeţului Gorj, Târgu-Jiu, 1971, p. 147
4 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 516
5 Ştefan GEORGESCU-GORJAN: Amintiri despre Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1988, p. 129
6 V.G. PALEOLOG, C. Brâncuşi (Atingând un nou plan al realităţii), Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008, p. 89
7 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 89
8 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 89
9 Sorana GEORGESCU-GORJAN, Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 49
10 Doina LEMNY, Cristian-Robert VELESCU, Brâncuşi inedit: însemnări şi corespondenţă românească, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 39
11 Sergiu Al. GEORGE, Arhaic şi universal. India în conştiinţa românească, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1981, p. 77
12 Petre PANDREA, Brâncuşi: Pravila de la Craiova; etica lui Brâncuşi, Ed. Vremea, Bucureşti, 2010, p. 132
1 Adrian GHEORGHIU, Proporţíi şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 163
2 Serge FAUCHEREAU: Pe urmele lui Brâncuşi, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 130
3 Ion MOCIOI: Brâncuşi: Ansamblul sculptural de la Tîrgu-Jiu (Documentar), editat de Comitetul pentru Cultură şi Artă al Judeţului Gorj, Târgu-Jiu, 1971, p. 147
4 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 516
5 Ştefan GEORGESCU-GORJAN: Amintiri despre Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1988, p. 129
6 V.G. PALEOLOG, C. Brâncuşi (Atingând un nou plan al realităţii), Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008, p. 89
7 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 89
8 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 89
9 Sorana GEORGESCU-GORJAN, Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 49
10 Doina LEMNY, Cristian-Robert VELESCU, Brâncuşi inedit: însemnări şi corespondenţă românească, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 39
11 Sergiu Al. GEORGE, Arhaic şi universal. India în conştiinţa românească, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1981, p. 77
12 Petre PANDREA, Brâncuşi: Pravila de la Craiova; etica lui Brâncuşi, Ed. Vremea, Bucureşti, 2010, p. 132
