Pagini

sâmbătă, noiembrie 16, 2013

CU MARELE ARTIST, PRINTRE MARILE SECRETE

26.10.2013:
PREZENTARE DE CARTE
ARGUMENTE INTRODUCTIVE

    Înainte de a citi rândurile ce urmează, ca autor al studiilor de pe acest blog (deja publicate în prestigioase reviste de cultură, prezentate parțial în presa românească și internațională), îmi permit nu neapărat să vă dau un sfat, ci să vă adresez o umilă rugăminte: feriți-vă de cei ce „ard" cărți, fie și la figurat, oferindu-vă în schimb... cartea lor supremă! Un asemenea gest seamănă a formă de neonazism cultural, prin care fiecare își susține în mod agresiv propriul său „Mein Kampf", ceea ce reprezintă, probabil, chiar una dintre cele mai perfide forme de cenzură. Cel mult putem ignora o teorie cu care nu suntem de acord.

   Informaţiile de mai jos nu sunt altceva decât scurte referiri la volumul

„BRÂNCUŞI 
ENIGMA
TAINA LUMII ŞI SECRETUL VIEŢII”

    Studiul are codul ISBN 978-606-11-3664-3, este semnat Pavel Floresco şi a apărut în octombrie 2013 la Editura SITECH din Craiova.


    De la 1 noiembrie 2013 există şi o versiune ebook a Editurii Virtual Bucureşti, cu codul ISBN (e): 978-606-684-357-7.
ISBN:
978-606-684-357-7
ISBN:
978-606-684-357-7




    Interpuncţiunile din „[...] E.N.I.G.M.A. [...]” nu sunt simple artificii grafice fără noimă, ci fac trimitere la anumite criptograme brâncuşiene (banalizate drept rebusuri de amuzament de către anumiți răuvoitori, care le desconsideră), redactate cu puncte intercalate, pentru care cartea de faţă propune descifrări argumentate, lipsite de interpretări (stilistice – metaforice ori hiperbolizante).
    Cercul barat de pe copertă nu este nimic altceva decât litera grecească phi, care are menirea de a atrage atenţia asupra asemănării sale cu cercurile barate de pe stâlpii „Porţii Sărutului”, considerate exclusiv reprezentări stilizate ale motivului brâncuşian al sărutului. Mai multe detalii, în paginile cărţii.
    Lucrarea poartă, alternativ, titlul

CODUL CODICELUI SACRU AL LUI BRÂNCUŞI:
 EVANGHELIA PRIMORDIALĂ
APOSTOLATUL TAINIC”

   Este o reproducere editorială a studiului „Brâncuşi, enigma *Taina lumii şi misterul vieţii”, semnat Pavel Floresco, respectiv înregistrat la O.R.D.A. (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor), cu nr. 6048/ 05.07.2013.
    Vocala finală, în tentă franceză, a pseudonimului Pavel Floresco exprimă legătura indisolubilă dintre cultura franceză şi cea română, mai ales că Brâncuşi nu este doar un sculptor român, ci şi unul francez de origine română.
   Anumite informaţii din carte au mai fost publicate în diverse forme pe blogul „Curcubeu peste enigma Graalului”, încă din anul 2012, precum şi aici (eliminate între timp).
   Lucrarea amintită se vrea a fi prima dintr-o „trilogie” dedicată sculptorului, volumele următoare deja având titluri prestabilite:
- „BRÂNCUȘI, CHEIA. Alfabetul și cifrele zeilor” (cuprinde mai multe studii publicate între timp în prestigioase reviste de cultură);
- „BRÂNCUȘI, SANCTUARUL. Comoara străbunilor și apa vieții” (expune o teorie îndrăzneață, care ar fi trebuit publicată prima, dar ar fi fost neacceptată de către comunitatea culturală, din cauză că autorul era absolut necunoscut la debut, fapt normal, și implicit lipsit de credibilitate).
    Menirea scrierilor amintite este aceea de a releva opiniei publice, într-o exprimare pe înţelesul fiecăruia, adevăruri nespuse despre acest geniu, cu o pregnantă argumentare biografică/bibliografică, fără interpretări metaforice sau hiperbolizante ori fără alte excese asemănătoare.
   Studiul abordează opera brâncușiană prin derogare de la metoda estetică (nu face critică estetică sau de artă), așa cum au mai încercat și alți oameni de cultură, exemplul cel mai elocvent fiind, fără pretenția vreunei comparații, Petre Pandrea. Este, de fapt, vorba despre o abordare transdisciplinară (semiologie, criptologie, aritmetică arhaică etc.), prin care se încearcă, înainte de a face orice interpretare, descifrarea codului de comunicare al sculptorului. Nu este un studiu de numerologie (pseudoștiință/știință falsă).

ARCA PIERDUTĂ ŞI CODUL BIBLIC

    Sunt făcute publice indiciile Templului Ierusalimului de pe „Poarta Sărutului” (ceea ce denotă că, sub disimularea unui monument al eroilor, avem în România, printre altele, o replică artistică, de mari dimensiuni, a unui celebru edificiu biblic), repere bibliografice privind locaţia unuia dintre cele mai vechi sanctuare divine ale tuturor timpurilor pe meleaguri carpatine şi multe alte lucruri cu adevărat senzaţionale, printre care chiar calea de acces spre grădina paradisului, potrivit crezului artistic brâncuşian.
    Respectivele indicii ale Templului de la Ierusalim pe „Poarta Sărutului"” sunt în realitate evidente  trimiteri, indicii, simboluri brâncuşiene către chivotul legii, arhitrava fiind (şi) o reprezentare a acestui artefact dispărut (sunt criptaţi heruvimii de pe capacul ispăşirii, există dimensiuni metrice care corespund întocmai şi avem însemne codificate pentru tablele legii cu cele zece porunci, care se păstrau chiar în interiorul aceluiaşi sacru sarcofag).
    Atenţie, cartea are 200 de note, referinţe şi trimiteri bibliografice la suta de pagini, nimic nu este interpretat metaforic, alegoric sau hiperbolizant.

NUMĂRUL DE AUR – CHEIA
CRIPTOGRAMELOR BRÂNCUŞIENE
  
    Totodată, sunt prezentate decriptări argumentate ale mai multor simboluri, criptograme şi ideograme (banalizate, desconsiderate de către anumiți răuvoitori, care nu le acordă importanța cuvenită, sub pretextul că nu ar avea relevanță estetică) ale lui Constantin Brâncuşi, considerate pe tot mapamondul un mister, precum cele de mai jos:
– „AGO” de pe celebrul desen-portret făcut de Brâncuşi scriitorului irlandez James Joyce, în mai multe versiuni, ce nu pot fi desconsiderate pentru simplul motiv că nu sunt finale (apreciem opere pe care sculptorul nu le-ar fi realizat, precum templul din India, sau opere distruse chiar de către el, „Trecerea Mării Roșii”, dar ignorăm/desconsiderăm/persiflăm opere păstrate, sub diferite pretexte discutabile și acestea. Gest echivalent desconsiderării versiunilor anterioare ale „Coloanei fără Sfârșit”, insinuând că-i lipsesc semnificațiile ultimei variante);
– „La moral c'est la religion du beaux/Le beaux c'est l'armonie des diferants choses contraires/E.G.CK.L.C.S.L.E.OUI.S.T. et que chaque but soi egal ou ils se trouv”;
– „TONTON A TANTAN/TANTAN A TONTON”, respectiv „DE PARIS A NEW YORK/DE NEW YORK A PARIS”, cuvinte ce sunt talonate de frize ale „Sărutului”;
– rombul, elementul de bază al „Coloanei Infinitului” (minunată denumire, dar atribuită eronat);
– cercul barat.
    Este oferită şi o versiune la fel de argumentată a elucidării codului prin care sculptorul îşi fotografia singur lucrările şi le aşeza în atelier prin „metoda combinatorie”.
    Schiţele ataşate au rol didactic, de simulare a presupusului cod şi nu reprezintă fidel operele originale.

Brâncuşi: „Ar fi fost mai bine să le fi pus numere lucrărilor mele”
„Coloana fără Sfârşit”  18 litere
„Coloana Sărutului”  16 litere...

   Este evidenţiată prezenţa încifrată a numărului de aur prin aritmetică arhaică (populară, constând în numărarea şi alăturarea cifrelor obţinute) pe cel puţin 20 de titulaturi (unele controversate, altele recunoscute) ale operelor brâncuşiene, ca o confirmare a subcapitolului intitulat „Cheia şi mesajul”, potrivit căruia numărul de aur este cheia întregii creaţii a lui C. Brâncuşi.

 Numărând litere...

   Rombul brâncuşian este interpretat detaliat ca o formă arhaică de reprezentare a credinţei în Dumnezeu, una dintre dovezi fiind prezenţa lui  în locul crucii pe vechi ceasloave din iconografia cu sfinţi, duhovnici şi cuvioşi.
    Lucrarea conţine şi o altă cale de abordare, cea paradisiacă, potrivit căreia „Poarta Sărutului” este şi o replică artistică a intrării în Eden.
    Pentru a fi şi pe placul scepticilor, studiul este redactat la modul probabil, cu prudenţă, expunând lecturii argumente pro/contra şi suficiente dovezi, dar lăsând cititorului sarcina de a stabili verosimilul pretinselor concluzii.

HENRI COANDĂ ŞI BRÂNCUŞI AU CĂUTAT ÎMPREUNĂ
ELIXIRUL NEMURIRII

    Codul Brâncuşi este realmente năucitor; se pare că genialul artist a dorit cu orice preţ sa facă din România centrul lumii, leagănul unei foarte vechi sau al celei mai vechi religii, sămânţa unei întregi civilizaţii – toate acestea născute din inestimabile vestigii ancestrale, existente sau presupuse a exista pe aria dintre Carpaţi şi Dunăre, comori poate doar mitologice, poate chiar reale...
    Există şi o continuare a cărţii, ce prezintă, pe de o parte, argumente în favoarea unei teorii a colaborării Brâncuși – Henri Coandă pentru căutarea reţetei nemuririi – piatra filosofală şi, pe de altă parte, repere ale sanctuarului dacic, considerat cel mai vechi templu divin al tuturor timpurilor.
    Se pare că (potrivit unor sculpturi brâncuşiene cu semnificaţie complementară de hartă) Peştera Ialomicioara adăposteşte, într-o grotă inaccesibilă, nepreţuite valori ancestrale, iar o a doua peşteră ce ar putea conţine elixirul vieţii şi alte inestimabile comori este Scărişoara.
    Este vorba, desigur, doar despre un crez artistic, nu despre altceva, iar toate acestea nu reprezintă îndemnuri pentru amatorism arheologic, aventuri speologice şi alte ilegalităţi nedorite.
    Totul - argumentat biografic/bibliografic, nu exprimat metaforic sau hiperbolizant.

***
 
   05.10.2013: cartea „Brâncuşi, enigma *Taina lumii şi secretul vieţii” este sub tipar la Editura SITECH din Craiova,
   18.10.2013: studiul a primit descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale şi codul ISBN 978-606-11-3664-3.
    25.10.2013: cartea a fost transpusă pe suport de hartie şi urmează a fi difuzată în librării.
    31.10.2013: ebook coming soon
   

APARIŢII ÎN PRESĂ
    România:
http://www.igj.ro/social/un-scriitor-gorjean-face-public-codul-lui-brancusi.html

http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/codul-secret-lasat-brancusi-poarta-sarutului-opera-ascunde-detalii-despre-locul-comorilor-nepretuite-dacilor-ipoteza-controversata-unui-cercetator-1_55c77589f5eaafab2c648e31/index.html

    Republica Moldova:

***

   În nr. 2 al revistei „Brâncuşi” a fost publicat, sub semnătura Pavel Floresco, studiul cu titlul:
„Scenariu de cod biblic: replica brâncuşiană a chivotului”

    Revista poate fi citită online pe site-ul Centrului Brâncuşi.
    Pe 19 feb. 2014, referatul a fost prezentat în cadrul sesiunii de comunicări ştiinţifice a Simpozionului „Brâncuşiana”(Sala Maură a Palatului Administrativ Târgu-Jiu).
    Același studiu se regăsește și în versiunea online a volumului „Brâncuşi”, ediţie aniversară cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naşterea sculptorului; lucrarea poate fi accesată gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi”.


   
26.02.2014
DEZVĂLUIRI DIN VIITOAREA CARTE
PREMIERĂ ABSOLUTĂ

    Brâncuşi a aşezat iniţial cele 12 scaune dimprejurul „Mesei Tăcerii” în şase perechi de două câte două după modelul Mesei Pâinilor din Templul de la Ierusalim, pe care pâinile se aşezau în şase perechi de câte două;
– cele 30 de scaune de pe „Aleea Scaunelor” sunt împărţite în două şiruri de cate 15 (perechi de câte trei) după un model biblic: latura estică a pânzelor curţii Cortului Ispăşirii, în care se afla Chivotul Legii;
– cele două bănci dinaintea „Porţii Sărutului” au aceeaşi sursă biblică de inspiraţie, numărul lor îl preia pe cel al perdelelor dinaintea Cortului Ispăşirii.
    Toate acestea vin să completeze teoria că monumentul eroilor de la Târgu-Jiu e conceput ca o replică de mari dimensiuni a Templului Sfânt, iar interpretarea potrivit Vechiului Testament („Masa Tăcerii” – masa pâinilor punerii înainte, „Poarta...” – chivotul, „Coloana...” – slava lui Dumnezeu) vine să completeze interpretarea paralelă pe linia Noului Testament („Masa...” – Cina cea de taină, 30 de scaune – 30 de ani ai lui Hristos s.a.m.d.).


    Argumentaţia a fost susţinută public cu prilejul simpozionului „Brâncuși – geniu tutelar al artei moderne”, desfăşurat pe 16 martie 2014, în cadrul ediţíei a II-a a manifestării „Zilele Constantin Brâncuşi la Craiova”.
    Acelaşi referat a fost publicat sub titlul „Scenariu de cod biblic (II): cortul brâncuşian al ispăşirii” şi poate fi citit online pe site-ul Centrului Brâncuşi, derulând ediţia nr. 18 a revistei „Confesiuni” până la suplimentul „Brâncuşi” (pag. 5):

ACCENTE CULTURALE

    Pavel Floresco despre codul lui Brâncuşi, în publicaţiile de cultură „Confesiuni” Tg. Jiu nr. 17/mai 2014 (suplimentul „Brâncuşi” al acesteia, pag. 5 – 6) şi „Lamura” Craiova nr. 148 – 150/ianuarie – martie 2014, pag. 9 – 10, respectiv, respectiv „Convorbiri Literare” Iași, ediția decembrie 2015:



PAVEL FLORESCO, AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI


     Cu prilejul „Colocviilor Brâncuşi”, desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi”, mi-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea „Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi”, titlu care mă onorează şi mă încurajează în cercetările mele.