Pagini

joi, octombrie 02, 2014

FLOAREA DE AUR, PROBA CREAŢIEI DIVINE

(În calitate de vizitator al acestui blog,
ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)
 
CRIPTUL SCHIŢEI "CINQ FLEURS"

    Referiri la studiul "Cinq fleurs" ("Cinci flori") al lui Constantin Brâncuşi există, spre exemplu, în volumul "Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie"*1 de Vincenzo Bianchi, Adrian Gorun, Ion Deaconescu, Costin Creţu, Constantin Barbu, unde avem o fotocopie, dar şi imaginea unei alte variante, "Étude de fleurs", aceasta fiind la fel de elocventă pentru mesajul pe care a dorit să ni-l transmită, pare-se, autorul.
    Schiţarea, în grabă aparentă, a câtorva margarete (căci despre această plantă este vorba) ar putea ascunde anumite elemente ce ţin de crezul artistic al sculptorului, totul căpătând, astfel, valenţa de instrument util spre a pătrunde, fără exagerare, chiar unele semnificaţii importante ale întregii sale creaţii, inclusiv ale vestitelor opere de la Târgu-Jiu.

Acest studiu a fost publicat în ediţia nr. 19 din septembrie 2014
a revistei de cultură "Confesiuni",
care poate fi citită gratuit pe site-ul
Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare
"Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu

    Un răspuns plauzibil la întrebarea "Ce ne poate învăţa pe noi o floare?"*2 oferă Mario Livio în cartea sa intitulată "Secţiunea de aur:  povestea lui phi, cel mai uimitor număr", de unde putem afla că "Numărul şi aranjamentul petalelor anumitor plante ascund şi ele numere ale lui Fibonacci şi legături cu Secţiunea de Aur. Mulţi s-au bazat (cel puţin simbolic), la un moment dat al vieţíi lor, pe numărul de petale al margaretelor pentru a afla răspuns la arzătoarea întrebare: «Mă iubeşte, nu mă iubeşte?». Cele mai multe margarete de câmp au 13, 21 sau 34 de petale, toate numere ale lui Fibonacci"*3.
    Evident, cifra cinci din titulatura desenului este o trimitere indirectă la atât de cunoscutul număr de aur cu valoarea 1,618..., înţeles astfel la modul general nu doar ca simplu element cheie al structurii armonioase a unei opere de artă, cum este el considerat, cât mai ales, la modul particular, ca modalitate de expresie plastică a uneia dintre tainele vieţii sau lumii înconjurătoare (se ştie că principiul repetării neregulate a zecimalelor acestui număr funcţionează în realitate, deşi fenomenul nu poate fi explicat ştiinţific).
    Echivalenţa nu tocmai aritmetică dintre 5 şi 1,618... apare deseori bibliografic, exemplul cel mai edificator pentru situaţia de faţă fiind studiul "Proporţii şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi" al arhitectului Adrian Gheorghiu, de unde aflăm că "Dominaţia simetriei de ordinul 5 şi a numărului Φ = 1,618... în lumea vegetală şi animală este cunoscută, ca şi inexistenţa lor în regnul mineral, unde cristalele (cele mai evoluate forme ale materiei anorganice) au simetrii de ordinele 3, 4, sau 6 şi nicidecum de ordinul 5"*4.
    Raportul pur algebric dintre 5 şi 1,618... este, însă, exprimat în cartea "Filosofia şi mistica numărului" a lui Matila Ghyka, sub forma radical din cinci plus unu supra doi, avându-l pe phi nu doar ca rezultat precis, cât ca vehicul al concluziei că "De altfel, tocmai prin aceste aproximaţii fibonaciene tinde în botanică natura spre secţiunea de aur şi spre simetria pentagonală care derivă din ea (numerele 34, 55, 89 se întâlnesc în aşezarea seminţelor de floarea soarelui)"*5. De reamintit, în acest context, că 5 face parte din șirul lui Fibonacci (fiecare număr reprezintă suma celor două anterioare): 0, 1, 1, 2, 3, 5...

***

    Dar, fără pretenţia unei comparaţii, aşa cum alţii (inclusiv Mario Livio) probabil că au exagerat, numărând fiecare petală de floare sau grăunte al unei plante spre a afla, totuşi, lucruri surprinzătoare, merită complicate puţin lucrurile şi în cazul de faţă, deoarece finalul poate fi cel puţin interesant.
    Simpla inventariere a unor elemente grafice ale desenului (tulpina – 1 , ramurile acesteia – 6 şi petalele fiecărei flori – 18) scoate la iveală cifrele constituente ale numărului de aur cu valoarea 1,618..., ceea ce induce posibilitatea că avem de-a face cu o reprezentare criptată a acestuia; este adevărat, numărarea în sine rămâne dificilă, deoarece filamentele lungi, trasate din centru, se suprapun petalelor şi se confundă cu acestea, insă faptul că numărul petalelor respective tinde spre 18 trădează pretinsa intenţie a desenatorului.
    Un rezultat concludent al numărătorilor se obţine la petalele celei mai mici dintre florile de pe desen.
    Nu trebuie exclusă nici relativizarea sau aproximarea, care nu este neapărat o tehnică artistică, dar ea este bine întemeiată deoarece phi rămâne o expresie matematică a relativităţii în sine, dată fiind repetarea neregulată a zecimalelor sale; ca argumente suplimentare, mai pot fi reamintite chiar cunoscutele cuvinte ale artistului, Relativement, tel que moi, pe de o parte, ori, pe de altă parte, afirmaţii în genul "Brâncuși acceptă ca lucrările sale să realizeze un absolut relativ"*6.
    Lucrurile se clarifică, atât cât este posibil, în cealaltă variantă a desenului, "Étude de fleurs", unde sunt reprezentate flori cu câte... 16 şi 18 petale (formă de trimitere la 1,618...).
    Din punct de vedere etimologic, se poate atrage atenţia asupra altei "coincidenţe" la fel de semnificative şi anume aceea că unul dintre numele ştiinţifice ale margaretei (cea reprezentată în acest desen) – Chrisanthemum Leucanthemum conţíne termenul grecesc chrysos, adică aur...
    Se naşte îndoiala dacă, într-un asemenea context interpretativ, cele patru frunze nu cumva sunt şi ele o trimitere ermetică la tetragramă, adică la Dumnezeu, al cărui nume era marcat în ebraica veche prin tetragramatonul (cuvântul sacru din patru litere) YHWH, aceasta mai ales dacă avem în vedere faptul că secţiunea de aur mai poartă şi denumirea de secţiunea divină. Astfel, am avea cel puţin o modalitate de a citi posibilul mesaj al desenului, anume acela că numărul phi reprezintă, potrivit crezului artistic brâncuşian, proba creaţiei.

SIMILITUDINI
   
    Obţinerea numărului de aur nu doar prin formule algebrice sau cu ajutorul geometriei, precum atât de cunoscuţii Adrian Gheorghiu sau Nicolae Oancea, ci prin simpla numărare şi alăturare a rezultatelor funcţionează optim pe importante opere brâncuşiene.
    Procedeul răspunde şi după aplicarea sa pe numeroase titulaturi în diverse combinaţii, fie că denumirile respective sunt originale, oficiale, fals atribuite, dar temeinic încetăţenite, unele intens controversate, altele cu greu confirmate şi acceptate, cum ar fi cazul numărului literelor din numele românesc al operei "Domnişoara Pogany" (16 caractere) şi cel francez (neabreviat), "Mademoiselle Pogany" (18 caractere).

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ,
de simulare a presupusului cod şi astfel nu se constituie
în copie neautorizată a operei originale, semnate Brâncuşi
     
    Cifrele constituente ale lui phi pot fi regăsite, astfel, într-o multitudine a denumirilor brâncuşiene (aşa cum sunt ele întâlnite bibliografic, fie în română, fie în franceză), numărând, pur şi simplu, literele:
    – "Tête de jeune femme", "Rythmes affrontés", "L'esprit de Bouddha", "La Table du Silence", "Le Temple du Baiser", "La Colonne sans Fin", "La Colonne Infinie", "Borne de frontière", "La Pyramide fatale", "Templul Dragostei", "Templul Sărutului", "Portalul-monument", "Portal monumental", "Domnişoara Pogany" (16 litere);
    – "La Sagesse de la Terre", "La Fontaine de Narcis", "L'oiseau dans l'espace", "Micuţa franţuzoaică", "Țestoasa zburătoare", "Coloana fără Sfârşit", "Coloana Infinitului" (denumire atribuită eronat, dar încetățenită și consacrată ca atare, pentru care deocamdată nu există vreo confirmare a originalității ei), "Mademoiselle Pogany" (18 litere).
    Unul dintre cele mai controversate aspecte îl reprezintă acela că până şi participarea României la Primul Război Mondial (ai cărui eroi pieriţi în luptele de la Jiu au fost omagiaţi de către artist prin trilogia sculpturală din reşedinţa judeţului Gorj) a avut loc între anii '16 – '18, numere a căror alipire conduce din nou la aflarea celebrului 1,618... (aceasta doar dacă ţinem cont de faptul că războiul a luat sfârşit efectiv nicidecum la Versailles, în 1919, ci prin acel tratat de armistiţiu final, semnat într-un vagon de tren din pădurea Compiègne, document rămas ca atare în memoria umanităţii, intrat fiind în vigoare în cea de-a unsprezecea oră a celei de-a unsprezecea zile a celei de-a unsprezecea luni a anului 1918).
    Exemplele ar putea continua până la a identifica o posibilă soluţie pentru vestita metodă combinatorie a fotografului Brâncuşi, care, se ştie, îşi amplasa operele prin propriul atelier după un cod personal, încă neelucidat, dar aceasta este o altă poveste...
    La fel privind lucrurile, "Coloana fără Sfârşit" are, conform acordului unanim al specialiştilor (autorilor literaturii de specialitate), 15 elemente/module/mărgele"romboedrice întregi şi încă unul amplasat jumătate jos, jumătate sus, adică un total de 16 (15 + 1/2 + 1/2 = 16), fiecare cu înălţimea de 1,8 m, iar acestea (16, respectiv 1,8) sunt chiar cifrele constituente ale lui phi – 1,618...

Numărul de aur, așa cum este el criptat
după o formulă personalizată, neștiințifică, arhaică,
pe "Coloana fără Sfârșit"
operă cunoscută sub o denumire atribuită, eronată,
lipsită de vreo confirmare biografică,
dar încetățenită și consacrată popular drept "Coloana Infinitului":
Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ,
de simulare a presupusului cod şi astfel nu se constituie
în copie neautorizată a celei originale, semnate Brâncuşi
     
   La rândul ei, "Poarta Sărutului" are pe faţetele mari câte 16 ideograme ale sărutului şi încă două esenţializate pe stâlpi, 18 în final, numerele 16 şi 18 fiind tot o trimitere criptată către numărul 1,618...

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ,
de simulare a presupusului cod şi astfel nu se constituie
în copie neautorizată a celei originale, semnate Brâncuşi
     
    Denumirile franţuzeşti – "La Colonne sans Fin", respectiv "La Colonne Infinie" au câte 16 litere, în vreme ce titulaturile româneşti – "Coloana Infinitului" (aceasta atribuită eronat sau fără vreo confirmare biografică/bibliografică), respectiv "Coloana fără Sfârşit" au câte 18.
    O altă combinaţie conduce spre acelaşi rezultat: denumirea "Templul Sărutului" (utilizată uneori de către sculptor pentru "Poarta..." sa) are 16 litere, iar cea de "Coloana fără Sfârşit" conţine 18, astfel încât, prin reunire, se ajunge exact la cifrele constituente ale aceluiaşi număr, adică 1,618...   

ÎNTOARCEREA LA NATURĂ

    Cu acest prilej, merită a fi redate câteva consideraţii, nicidecum singurele, privind înclinaţia sculptorului spre botanică, natură, lumea vegetală.
    Carola Giedion-Welcker, în "Constantin Brâncuși": "Nu numai plantele, ci și animalele au trezit interesul lui Brâncuși; el le observa comportamentul, le îngrijea cu răbdare, reușind adesea să vindece pe cele rănite mortal [...]"*7; "Putea de pildă să readucă la viață florile ofilite, care-i erau trimise în scrisori, printr-un tratament meticulos, dictat de feluritele lor reacții. Un butuc de lemn care a început deodată să dea mlădițe, a fost lăsat să crească în voie, devenind obiect sacru, propus admirației vizitatorilor atelierului său"*8.
    V.G. Paleolog, în "Ostenitorul": "– Asta l-am întrebat și eu pe Brâncuși. Era Rau Wolfia, o plantă care crește la 6000 de metri, pe Himalaia, foarte greu de cules și care îți dă o inimă nemuritoare"*9.
    Tot V.G. Paleolog, în "Tinerețea lui Brâncuși": "Brâncuși își mai aducea aminte de un geculeț atârnat tot lângă icoane în colțul de răsărit al odăii în care își păstra reperurile: boabe de bob, de porumb și de fasole, pietricele și albe și negre alese, răbojuri pe fâșii de tisă, dar și rădăcini de spânz și de oman și semințe de Rodul Pământului și de tot felul al căror nume și rost ori de tâlc și de leac ce le știa și sunt știute"*10.
    Tretie Paleolog, în "De vorbă cu Brâncuși": "Poate că vei mai întâlni frăsinel, acea buruiană vindecătoare de la care mama lui Brâncuși îi dăduse numele sorei sale mai mici, Frăsina. Pe vremea ei încă veneau bolnavii uneori de foarte departe, și  dormeau o noapte, sau două – trei, în zăvoiul Jiului, în locurile unde crește frăsinelul, iarba de leac. Apoi se ridicau, întineriți și vindecați"*11.

ADVERSITĂŢI

    Referitor la inerentele controverse privind raporturile artei brâncuşiene cu numărul iraţional phi, nu trebuie ignorat nici reversul temei şi poate fi redată aici, din nevoia imparţialităţii, o interesantă opinie, semnată Vasile Sav: "Nu ştiu cum se face că toţi cei care, voind să explice armonia brâncuşiană, deşi au răscolit tot ce se poate răscoli, în sculptură, despre teoria numărului, deşi au măsurat cu milimetru tot ce se putea măsura, în operele lui Brâncuşi, deşi s-au dedulcit prin raporturi şi proporţii şi şi-au imaginat mai toate simetriile posibile, deşi au evocat şi evocă numărul de aur, cu toate că văd că nu se potriveşte totdeauna întocmai, se statoresc în quaternar şi scapă din vedere ternarul şi mirifica lui împletire cu quaternarul în absolut întreagă creaţia brâncuşiană"12.
    
ÎN LOC DE RĂSPUNSURI

    Regăsirea lui 1,618... în mai toată opera lui Brâncuşi nu poate decât să consfinţească ideea că "[...] Brâncuşi ajunsese evident la adevăruri pe care, pe alte căi, ni le confirmă mereu fizicienii, chimiştii sau biologii"*13.
    Ori că "[...] muncile sculptorului nu sunt altceva decât o reducere a Universului la cea din urmă expresie a ecuaţiei lui"*14.
    Cât despre măsura de aur, aceasta este consacrată, deja, până şi în lumea cercetătorilor artei brâncuşiene ca "[...] instrument simplu cu care natura echilibrează crengile şi frunzele [...] fără să se încurce"*15.

***

    Predilecţia declarativă a artistului spre 1,618... este atât de cunoscută, încât a devenit aproape inutil de reamintit: "Prin artă te vei detaşa de tine însuţi. Iar măsura şi numărul de aur te vor apropia de absolut"*16.
    În altă ordine de idei, încercarea de a pătrunde unul dintre mesajele artei lui Brâncuşi, al multora dintre sculpturile sale, cu instrumente moştenite tot de la acesta (o schiţă în cazul de faţă) poate părea un act demistificator al artei, un fel de atentat la principiul inefabilului, la ceea ce nu poate fi demonstrat. Subiectul acesta a fost, însă, rezolvat de V.G. Paleolog, care a afirmat, la modul incontestabil, că "Tehnica unei capodopere pare că trebuie să rămână secretă şi rămâne o enigmă, la fel ca principiul tainic al lumii"*17. Cu completarea că "Totuşi, Brâncuşi nu va sculpta ca să nu se lase înţeles, el nu se va ascunde în operă [...]"*18.

Pavel FLORESCO
    P.S. (03.07.2015)
    Cu prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", mi-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea "Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi", titlu care mă onorează şi mă încurajează în cercetările mele.

  
    Vă recomand cu drag să mai accesaţi pe acest blog şi referatele cu titlurile de mai jos:

 Note

    *1 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 246
    *2 Mario LIVIO, Secţiunea de aur:  povestea lui phi, cel mai uimitor număr, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005, p. 17
    *3 Mario LIVIO, op.cit, p. 133
    *4 Adrian GHEORGHIU, Proporţii şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 160
    *5 Matila Ghyka, Filosofia şi mistica numărului, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, pp. 27 – 28
    *6 Nicolae ARGINTESCU-AMZA, Exemplaritatea lui Brâncuși, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 127
    *7 Carola GIEDION-WELCKER, Constantin Brâncuşi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981, p. 67
    *8 Carola GIEDION-WELCKER, op. cit., p. 68
    *9 V.G. PALEOLOG, Ostenitorul, ediţie de Ilarie Hinoveanu şi Octavian Lohon, Ed. Alma, Craiova, 2007, p. 302
    *10 V.G. PALEOLOG, Tinereţea lui Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004, p. 150
    *11 Tretie PALEOLOG, De vorbă cu Brâncuşi, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1976, p. 75
    *12 Vasile SAV, "Trei pinguini", o viziune, în Brâncuşi, acum: Comunicări ştiinţifice prezentate in cadrul simpozionului "Brâncuşiana '96" organizat la Târgu-Jiu, colecţie îngrijită de Nicolae DIACONU şi Ion POGORILOVSCHI, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1997, p.117
    *13 Adrian PETRINGENARU, Ansamblul monumental de la Tîrgu-Jiu, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 197
    *14 V.G. PALEOLOG, Brâncuşi – Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2002, p. 130
    *15 Ion VLASIU, Brâncuşi, coloane şi păsări, în Omagiu lui Brâncuşi, volum editat de revista Tribuna, Sibiu, 1976, p. 236
    *16 Constantin ZĂRNESCU, Aforismele lui Brâncuşi, Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 92
    *17 V.G. PALEOLOG, : C. Brâncuşi (Atingând un nou plan al realităţii), Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008, p. 78
    *18 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 78