LABIRINTUL LUI ZAMOLXIS*

(În calitate de vizitator al acestui blog,

ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 



HARTA SECRETĂ

ŞI COMOARA DACILOR

   Era o mină. Mina, de fapt. Sursa principală de aur a tuturor faraonilor din Noul Regat. [...] 

   – Aşa descrie Herodot labirintul[...]. Se pare că era atâta aur acolo, că puteai să tai bucăţi întregi de aur de pe pereţi, ca şi când ai fi tăiat carne, şi când ieşeai la lumină – asta dacă mai ieşeai vreodată – părul îţi strălucea ca şi când ar fi fost de foc de la tot praful de aur1. 

Paul SUSSMAN

"Labirintul lui Osiris"

    Doresc ca studiile de pe acest blog, publicate în revistele de cultură "Brâncuşi", "Confesiuni", "Lamura", "Convorbiri Literare", respectiv cartea mea "Brâncuşi, enigma. Taina lumii şi secretul vieţii" – cu toate continuările nu doar promise, ci unele chiar onorate deja – să se ridice la înălţimea pretenţiilor celor ce încă sunt sceptici în privinţa faptului că, până la proba contrarie, avem în faţa ochilor adevăratul cod al artistului şi sper să fie luată în serios afirmaţia mea că una dintre sculpturile brâncuşiene este o hartă.

    O hartă precisă a unui important loc din România, realizată după toate criteriile cartografiei artistice, loc unde Brâncuşi a considerat că s-ar afla cea mai de preţ comoară a dacilor, mai valoroasă decât orice cantitate de aur.

    Prin aceasta nu mă refer, desigur, la aspecte ce ţin de locaţia vreunei capodopere, în genul afirmaţiilor lui Serge Fauchereau din cartea "Pe urmele lui Brâncuși": "Se situează geografic în centrul pătratului pe care-l formează oraşele Petroşani la nord, Filiaşi la sud, Turnu severin la vest şi mănăstirea Horezu la est"2.

    Neavând intenţia de a dezamăgi prin a promite lucruri pe care să nu le ofer, trebuie să precizez încă de la început că o asemenea dezvăluire nu poate fi făcută publică deocamdată, din cel puţin două motive: în primul rând, toate aceste ipoteze privind codul lui Brâncuşi încă nu sunt foarte cunoscute, promovate, popularizate şi consacrate ca atare, iar, în al doilea rând, cercetările nu pot fi împlinite fără descoperirea unor situaţii similare în opera lui Brâncuşi sau la alţi mari artişti, contrariul indicând, evident, o banală coincidenţă şi nimic mai mult.

SANCTUARUL DIVIN

    Într-o altă ordine de idei, artistul se pare că ne-a lasat el însuși indicii (adesea contestate și considerate pură ficțiune, din păcate) privind locația posibilă sau calea de acces spre un nedescoperit sanctuar carpatin, cel mai probabil de sorginte speologică, iar una dintre mărturisirile sale elocvente în această privință poate fi citită și în lucrarea lui Grid Modorcea, "Brâncuși  înainte de Brâncuși ": "Aici locuiau dacii, care își spuneau nemuritori. Aici, în vârfurile de nepătruns pentru cei mai mulți ale Retezatului, Zamolxe, înțeleptul, a intrat într-o peșteră de unde veghează și acum..."3. Versiunea completă este însă la Tretie Paleolog, în "De vorbă cu Brâncuși", de unde se mai poate afla, în plus, că "Pe aici trece semnul pământean ce răspunde celui din cer îndreptat spre constelația lui Hercule"4.

    Conform informațiilor oferite de către M. Bleahu, V. Decu, Șt. Negrea, C. Pleșa, I. Povară, I. Viehmann, în cartea "Peșteri din România"5, printre grotele strict ale Retezatului, care să corespundă indicațiilor lui Brâncuși, adică să fie de altitudine, respectiv accesibile doar exploratorilor experimentați, ar fi Peștera Zeicu, Dîlma cu Brazi, cea din Piatra Topliței sau Alunii Negri. Calea de comunicare între aceste caverne, eventual un imens labirint speologic de legendă al vechilor daci, rămas necunoscut, ar fi o posibilitate cel puțin geologică, deoarece, după cum mai aflăm din volumul amintit, rocile calcaroase din sudul Munților Retezat au continuitate în Munții Godeanu și Vîlcan. Nu este exclusă nici varianta ca legendarul drum să fi combinat mai multe trasee subterane cu comunicare între ele sub cerul liber, prin văile cursurilor de apă sau ale pâraielor, la limita unor diferențe de nivel de 1100 metri.

    Alexandru Borza, prin lucrarea "Sanctuarul dacilor"6, este, de asemenea, preocupat de centrul cultului geto-dac și consideră că locația sacră este unul dintre vârfurile Munților Godeanu, unde, la altitudinea de 2291 metri, se află o peșteră, fie ea de dimensiuni reduse.

    Mulți dacologi rămân, însă, adepții vechilor legende referitoare la peșterile Polovragi (Parâng, Munții Căpățânii) și Ialomicioara (Bucegi), deşi acestea nu sunt situate la altitudine, existând chiar preocupări arheologice care vizează un templu subteran de dimensiuni fabuloase.

    Romulus Vulcănescu, în "Mitologie română", concluzionează că "Revenind la consemnările mitice, constatăm că nu se cunoaște nici pînă astăzi calea sacră care ducea la peștera în care s-a retras Zalmoxis pe muntele Cogainon, identificat cînd cu muntele Godeanu, cînd cu Parîngul, cînd cu alți munți"7.

ELIXIRUL NEMURIRII

    Codul Brâncuşi este realmente năucitor; se pare că genialul artist a dorit cu orice preţ să facă din România centrul lumii, leagănul unei foarte vechi sau a celei mai vechi religii, sămânţa unei întregi civilizaţii – toate acestea născute din inestimabile vestigii ancestrale, existente sau presupuse a exista pe aria dintre Carpaţi şi Dunăre, comori poate doar mitologice, poate chiar reale...

    Există şi o continuare a acestor ipoteze, ce prezintă, pe de o parte, argumente în favoarea unei posibile teorii a colaborării lui Brâncuşi cu Henri Coandă (chiar colegi de ucenicie, cândva, în atelierul lui Auguste Rodin) pentru căutarea reţetei nemuririi sau a pietrei filosofale şi, pe de altă parte, repere ale sanctuarului dacic, considerat cel mai vechi templu divin al tuturor timpurilor.

    Se pare că (potrivit unei sculpturi brâncuşiene cu semnificaţie complementară de hartă) Peştera Ialomicioara adăposteşte, într-o grotă inaccesibilă, nepreţuite valori ancestrale, iar o a doua peşteră ce ar putea conţine elixirul vieţii şi alte inestimabile comori este Scărişoara.

***

   

    Desigur, este vorba despre un crez artistic, nu despre altceva, iar toate acestea nu reprezintă îndemnuri pentru amatorism arheologic, aventuri speologice şi alte ilegalităţi nedorite, bazate pe vreo mitizare.

    Totul, însă, este argumentat biografic/bibliografic, nu exprimat metaforic sau hiperbolizant ori prin cine ştie ce interpretări halucinante.

    Cât despre opere de artă ca hărţi, sunt suficiente câteva trimiteri la artistul ilustrator Fernando Vicente, din ale cărui lucrări ne rezumăm la a aminti aici "Atlántica", "Gallo", "Torso" (aceasta parcă inspirată dintr-o operă brâncuşiană cu titulatură asemănătoare – "Tors de băiat"), "Vanitas", "Atlas-Prometeo" etc.

NEGAREA LABIRINTULUI**

   

    Prezenţa, la începutul acestor rânduri, a unui citat din cartea "Labirintul lui Osiris" de Paul Sussman este cu atât mai îndreptăţită, cu cât ea conţine câteva referiri la aurul României şi – mai mult decât atât – la moştenirea fabuloasă a meleagurilor carpatine, aceasta din urmă nefiind redusă nicidecum doar la însemnate cantităţi de metale preţioase.

    Desigur, rândurile următoare trebuie lecturate fără pretenţia vreunui paralelism deocamdată neargumentat arheologic cu civilizaţia egipteană şi cu precizarea că anumite denumiri sunt fictive.   

    "Barren a primit aprobarea de a exploata o mină de aur în România

   

    Bucureşti – Gigantul american Barren Corporation, renumit pentru operaţiunile cu minereuri şi produse petrochimice, a primit licenţă pentru treizeci de ani în vederea exloatării aurului la mina Drăgeş, în vestul Munţilor Apuseni. Înregistrată în Barbados, Barren Corp. va deţine 95% din acţiunile minei, urmând ca restul de 5% să revină companiei de stat Minvest Deva.

    Depozitul de aur de la Drăgeş este cunoscut încă din vremea Imperiului Roman şi se estimează că ar conţine în jurul a 850 – 1 130 tone de aur, la o concentraţie unică de 35 de grame per tonă.

    [...]

    Se estimează că mina va produce în jurul a 42,5 tone de aur anual. Preţul curent al aurului este de 525 dolari per uncie"8.

Pavel FLORESCO

    P.S.

    

    Aceste rânduri le puteţi regăsi şi la următoarele adrese:

http://www.efemeride.ro/labirintul-lui-zamolxis-harta-secreta-si-comoara-dacilor

http://cultural.bzi.ro/labirintul-lui-zamolxis-harta-secreta-si-comoara-dacilor-32315

http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/codul-secret-lasat-brancusi-poarta-sarutului-opera-ascunde-detalii-despre-locul-comorilor-nepretuite-dacilor-ipoteza-controversata-unui-cercetator-1_55c77589f5eaafab2c648e31/index.html 

  

http://gorjexclusiv.ro/codul-secret-lasat-de-brancusi-in-poarta-sarutului/ 

    Dată fiind larga promovare în presă a acestui referat, fac următoarea completare: cel puţin una dintre operele brâncuşiene reproduce fidel o importantă locaţie din România, zonă ale cărei coordonate se regăsesc precis în dimensiunile sculpturii.

***

    Vă recomand cu drag să mai accesaţi pe acest blog şi referatele cu titlurile de mai jos:

 

CIFRUL DIVIN ŞI CHEIA CREAŢIEI BRÂNCUŞIENE 

BRÂNCUŞI – CODUL BIBLIC 

JAMES JOYCE ŞI VOCEA LUI DUMNEZEU

Note
1 Paul SUSSMAN, Labirintul lui Osiris, Ed. RAO, Bucureşti, 2013, pp. 384 - 385
2 Serge FAUCHEREAU, Pe urmele lui Brâncuşi, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 117
3 Grid MODORCEA, Brâncuşi înainte de Brâncuşi, Ed. Semne, Bucureşti, 2001, p. 37
4 Tretie PALEOLOG, De vorbă cu Brâncuşi, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1976, p. 8
5 M. BLEAHU, V. DECU, Şt. NEGREA, C. PLEȘA, I. POVARĂ, I. VIEHMANN, Peşteri din România, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976
6 Alexandru BORZA, Sanctuarul dacilor, Imprimeria MIRTON, Timişoara, 2001
7 Romulus VULCĂNESCU, Mitologie română, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1985, p. 571
8 Paul SUSSMAN, op. cit, Ed. RAO, Bucureşti, 2013, pp. 159 - 160
-------------------------
* Evident, supratitlul acestui referat, Labirintul lui Zamolxis, este inspirat din titlul cărţii "Labirintul lui Osiris" de Paul Sussman, amintită mai înainte
** La rândul său, intertitlul Negarea labirintului este şi el inspirat din aforismele brâncuşiene, deja foarte cunoscute

Legături externe

http://fernandovicenteatlas.blogspot.ro/

ALFABETUL ŞI CIFRELE ZEILOR

(În calitate de vizitator al acestui blog,

ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 

CODUL METODEI COMBINATORII

    Pâinea zilnică se făcea din litere, nu din făină. Fiecare pâine conţinea un roman complet de Zola1.

Max BLECHER   

ALGORITMUL PALEOLOG PENTRU BRÂNCUŞI

    Vasile Georgescu Paleolog face parte din categoria personalităţilor culturale pentru care nu ar mai fi nevoie de nicio prezentare, fiind foarte cunoscut ca "Eseist prin vocaţie şi mod de a gândi, poet, critic de artă şi estetician, filosof al culturii şi gazetar [...] legat prin credinţă, prietenie statornică şi adâncă veneraţie de Constantin Brâncuşi, de memoria lui, fiind primul biograf al titanului de la Hobiţa"2.

    Sub un titlu ce conţine chiar aceste cuvinte – V.G. PALEOLOG, primul biograf al lui Brâncuşi – Florea Firan prezintă rând pe rând lucrări importante şi volume despre marele sculptor, astfel aflând, printre multe altele, că "Prima scriere [...] o publică în 1938 şi priveşte formarea tânărului artist la Şcoala Industrială din Craiova (astăzi Colegiul Naţional "Constantin Brâncuşi") şi la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti"3.

    "În A doua carte despre C. Brâncuşi (1944), premisele de la care pleacă Paleolog sunt date de îndeplinirea testamentului artistic al lui Rodin de către Brâncuşi"4.

    "Prin prezentarea vieţii şi operei, Tinereţea lui Brâncuşi reprezintă o lucrare amplă dedicată sculptorului şi este evocată perioada de la naştere până în 1910, într-un  alt volum, al doilea, urmând să prezinte momentele mai importante din viaţa şi creaţia artistului până la trecerea acestuia în eternitate (1957)"5.

    "Cele mai importante scrieri ale lui V.G. Paleolog sunt reunite în două volume, sub titlul generic Brâncuşi – Brâncuşi; primul, apărut în 1976, prezintă o viziune de ansamblu asupra operei şi gândirii lui Brâncuşi. Al doilea a apărut la o distanţă apreciabilă (2002) şi cuprinde 12 capitole, unele inedite, fiecare încheindu-se cu note ample, uşurând lectura chiar şi pentru cei mai puţin iniţiaţi în domeniul artei"6.

***

     

    Cartea C. Brâncuşi de V.G. Paleolog – pentru care propunem o formulă inedită de lectură – este o ediţie alcătuită de Florea Firan, purtând subtitlul sugestiv Atingând un nou plan al realităţii.  

    Lucrarea conţine o mai mult sau mai puţin misterioasă ideogramă sau chiar un poem ermetic, a cărui doză de inefabil ori inexplicabil este întreţinută nu doar prin puterea cuvintelor ortografiate pe alocuri cu majuscule, fapt cel mai probabil inspirat din anumite criptograme brâncuşiene, ci şi prin aşezarea în pagină a acestora (spaţíate aperent neregulat, când centrate, când aliniate stânga/dreapta):

   "MAESTRUL/în afara vechilor calcule/Apărut/cum se ameninţă un destin şi se amestecă vânturile/Numărul Unic ce nu poate fi alt/Spirit/LANSAT ÎN ÎMPREJURĂRI ETERNE/pentru a fi aruncat/în furtună/a-i ascunde diviziunea şi a trece mândru/NIMIC/NU VA FI AVUT LOC/DECÂT LOCUL/CU EXCEPŢIA/POATE/AUNEI CONSTELAŢII"7.

    Expresia cheie a acestei stranii ideograme este, desigur, "Numărul Unic", care face trimitere la atât de cunoscutul număr de aur cu valoarea 1,618..., notat astfel prin primele patru constituente, marcat grafic de către matematicieni cu litera grecească Φ (phi), caracterizat prin repetarea neregulată a zecimalelor sale – fapt descris în ideogramă sub forma "[...] a-i ascunde diviziunea [...]" – şi din această cauză considerat iraţional sau inexplicabil ştiinţífic, adică "[...] în afara vechilor calcule [...]".Ca eventuale argumente suplimentare în sprijinul unei conexiuni de o asemenea natură, pot fi reamintite aici, pe de o parte, atât referirile sculptorului C. Brâncuşi la acest număr, în pildele şi aforismele sale ("Prin artă te vei detaşa de tine însuţi. Iar măsura şi numărul de aur te vor apropia de absolut"8), cât şi, pe de altă parte, anumite comentarii publicate de V.G. Paleolog pe aceeaşi temă, precum următorul, spre exemplu: "Ne rămâne nouă şi urmaşilor noştri dezbaterea noului număr al proporţiilor de aur – ivit din inspiraţia brâncuşiană [...]"9.Fără pretenţia vreunei judecăţi de valoare, se poate afirma ori că V.G. Paleolog a cunoscut importanţa cheii misteriosului număr pentru înţelegerea deplină a operei marelui sculptor, fără însă a o afirma direct la vremea respectivă, ori doar a intuit corect totul, dar fără a reuşi să ajungă argumentat la detaliile necesare emiterii unei teorii solide în acest sens, lăsând deschisă posterităţii o cale viabilă de lucru.

TAINA ASAMBLĂRII VIZUALE

   Se pare că raportul Brâncuşi/phi nu este unul limitat la regăsirea lui 1,618... doar pe calea măsurătorilor şi a calculului algebric/geometric, în spiritul tezelor lui Adrian Gheorghiu sau Nicolae Oancea, aşa cum s-a considerat până acum.

 

Acest studiu a fost publicat în ediţia nr. 23 din ianuarie 2015

a revistei de cultură "Confesiuni",

care poate fi citită gratuit pe site-ul

Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare

"Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu

 

    Cu alte cuvinte, aşa cum am mai afirmat în cartea "Brâncuşi, enigma...", precum şi în diverse ediţii ale revistelor "Confesiuni", "Lamura" şi "Brâncuşi", numărul de aur mai poate fi reperat la marele sculptor prin decodificarea nu foarte dificilă a ermetismului artei sale, nicidecum doar prin intermediul matematicii, ci printr-un fel de socoteală neconvenţională, poate prepitagoreică, rudimentară, arhaică, populară, improvizată, ce constă în simpla alăturare a cifrelor aflate la vedere în opera plasticianului: cele 16 elemente (conform specialiştilor, sunt 15 întregi şi unul amplasat jumătate pe soclu/jumătate la vârf) ale "Coloanei..." au înălţimea de 1,8 m, aceste cifre (16/1,8) fiind chiar constituentele phi/1,618; la fel, pe faţeta "Porţii...", cele 16 motive mici ale "Sărutului" sunt completate cu încă două esenţializate pe stâlpi, 18 în total, numerele 16/18 fiind aceleaşi componente ale phi; rezultatul e similar dacă numărăm literele din denumirile în română şi franceză pentru "Domnişoara Pogany" (16 caractere), respectiv "Mademoiselle Pogany" (18), după care alipim rezultatele. Iar exemplele ar putea continua.

    Este foarte interesant faptul că în paginile cărţii "C. Brâncuşi" de V.G. Paleolog, există referiri extrem de sugestive la anumite fotografii realizate în atelierul sculptorului, reprezentând grupuri de opere astfel descrise: "Luate în considerare individual şi independent de celelalte, fiecare dintre statuile lui Brâncuşi este un lucru straniu [...] la fel ca un cuvânt necunoscut sau un cuvânt dintr-o limbă ce ar fi străină de cea pe care o înţelegem. Totuşi, grupate, reunite, aceste lucrări îşi pierd singularitatea stranietăţii pe care o deţin individual (v. «Ansamblu I» şi «Ansamblu II») pentru a deveni ceva asemănător Noii Lumi în care suntem introduşi pe treptele sigure ale proporţiilor fericite [...]"10.

    Bineînţeles, "proporţiile fericite" nu sunt altceva decât cele "de aur", cele constituite în baza celebrului număr phi, iar întreg comentariul pare să aibă o tentă pur estetică, direct exprimată cu privire la celebra metodă combinatorie, încă neelucidată, prin care artistul îşi imortaliza singur creaţiile.

    Dar, printr-o abordare nonestetică, de această dată, a imaginilor foarte inspirat inserate în paginile cărţii, lucrurile capătă şi alte nuanţe, ce ne-ar putea ajuta să desluşim "limba străină de cea pe care o înţelegem", aceea de care aminteşte V. G. Paleolog, putând întrevedea o posibilă soluţie logică, nu foarte complicată pentru codul personal utilizat de către sculptorul fotograf în amenajarea ansamblurilor statuare din atelierul parizian.

*** 

    La pag. 28 avem o imagine cu "Coloana Sărutului" (16 litere) peste care este suprapusă optic "Coloana fără sfârşit" (18 caractere), cifre componente ale lui 1,618...

    La pag. 33, fotografia "Ansamblu II" reuneşte aceleaşi "Coloana Sărutului" (16 litere), "Coloana fără sfârşit" (18 caractere), respectiv "Micuţa franţuzoaică" (18 grafeme), şi "Madame L.R." (8 semne grafice), toate fiind constituente pentru numărul 1,618...

    La pag. 31 avem de asemenea "Ansamblu I", al cărui grup statuar permite combinaţíi uşor forţate, dar cu acelaşi rezultat: "Vrăjitoarea"/"Şeful" (16), respectiv "Vrăjitoarea"/"Sărutul" (18).

    Sub titulatura "Portrait de la Princesse X (1917)", avem la pag. 45 din nou "Coloana Sărutului" (16 litere), peste care este suprapusă optic "Prinţesa X" sau "Principesa X" pe un soclu combinat, de fapt cunoscută şi ca "Princesse Bonaparte" (18 caractere).

    Instantaneul de la pag. 25 grupează "La Colonne sans fin" (16), respectiv "Le Poisson"/"Léda"/"Le Coq" (denumiri din 18 litere în total).

    Ar mai fi, desigur, "C. Brâncuşi în atelierul său din Paris" de la pag. 64, devenită celebră graţie unei iluzii optice mai mult decât sugestive, o versiune anterioară pentru "La Colonne sans fin" (16 litere) lasând evident impresia de a avea drept soclu chiar creştetul artistului, Constantin Brâncuşi (nume propriu din 18 litere).

GEMATRIA SAU CHEIA LIMBAJULUI SACRU

    Atribuirea de valori cifrice literelor (cuvintelor întregi sau chiar simbolurilor) este, de fapt, o tehnică străveche de citire a unor mesaje de natură sacră, neadresate oamenilor de rând şi în consecinţă codificate.

    Aceste formule ancestrale de comunicare au origini în timpuri primordiale ori cel mai târziu în era credinţelor politeiste, iar anumite informaţii s-au păstrat de atunci până în zilele noastre prin intermediul inscripţiilor antice, al manuscriselor sau chiar al simbolurilor din arta populară (dacă e vorba despre vremurile când nu existau scrieri).

    Metoda respectivă poartă denumirea de gematrie sau ghematrie.

    Una dintre definiţiile ei poate fi găsită în Dicţionarul Larousse sub această formă: "Gématrie/nom féminin/(altération de grec geômetria, géométrie)/Procédé fréquent dans la Bible et chez les Pères de l'Église, qui consiste à rélier un nombre à un mot dont on additionne les valeurs numériques et symboliques de chaque lettre"11.

    Alexandru Prelipcean o descrie astfel: "Gematria has a long history. We certainly can speak of gematria (a branch of numerologic study, beside themura and notarikon, intended to reveal the relationship between words and concepts) starting with the 13th century, when Hebrew Kabbalah first attempted to elucidate Bible’s „encoding”12.

    O traducere alternativă a celor anterioare este oferită de către David A. Cooper: "În căutarea codurilor secrete, cabaliştii s-au folosit de o mare varietate de instrumente. Unul dintre acestea este metoda analitică de ghematria, potrivit căreia fiecare literă a alfabetului ebraic are o valoare numerică"13.

    Alfabetul latin şi-a păstrat şi el această caracteristică, cifrele fiind marcate grafic prin combinaţii de litere, nu neapărat cu latura implicită de transmitere a unui sens ascuns. Dar, astfel, avem de pildă o altă variantă de lectură a prozei scurte de Max. Blecher, denumite "IX–MIX–FIX" (din care provine citatul de început al prezentului referat), titlu ce poate fi citit 9-M9-F9, formă elocventă pentru posibilele conotaţii ascunse, semnificaţii ale unei singure cifre, în funcţie de amplasarea ei la mijlocul ori sfârşitul cuvântului/propoziţiei ş.a.m.d..

    Este mai mult decât dificil de oferit un răspuns concret la întrebarea dacă Brâncuşi a fost sau nu la zi cu asemenea aspecte, deşi menirea acestor rânduri este să ofere un cadru favorabil ipotezei, cu cât mai multe argumente posibile, fără exces de interpretări colorate stilistic.

    Pot fi reamintite aici soluţiile pe care, prin convertirea literelor în cifre, le-am propus pentru ideogramele sculptorului – "FENI/PIJ" sau "EQLFEAP/LAEUND" – publicate sub titlul "Cifrul divin şi cheia creaţiei brâncuşiene" din revista de cultură "Confesiuni" (ediţia nr. 17/mai 2014, suplimentul "Brâncuşi", pag. 5 – 6)

    Totuşi, nu putem nici măcar avea certitudinea absolută că sculptorul a preluat o metodă complexă de studiu, preferată a teologilor sau a cercetătorilor evrei şi este foarte posibil ca artistul să fi intuit ori observat, pur şi simplu, aspecte similare în arta populară românească, pe care le-a promovat ca atare, la cel mai înalt nivel, dar aceasta este o altă poveste.

    În acelaşi timp, este îndoielnică eventualitatea unor coincidenţe atât de numeroase, evidenţiate doar pe ilustraţíile dintr-o singură carte, la un creator ce ar fi declarat  "Arta nu este o întâmplare"14, însă şi aici părerile sunt, ca de obicei, împărţite.

Pavel FLORESCO   

     P.S. (03.07.2015)

    Cu prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", mi-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea "Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi", titlu care mă onorează şi mă încurajează în cercetările mele.

  Note
1  Max BLECHER, Întâmplări din irealitatea imediată, Inimi cicatrizate, Vizuina luminată, Ed. Aius Craiova/Ed. Vinea Bucureşti, 1999, p. 348
2  V.G. PALEOLOG, C. Brâncuşi, ed. alcătuită şi postfaţă de Florea Firan, Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008, p. 101
3  V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 102
4  V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 102
5  V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 103
6  V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 104
7  V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 90
8  Constantin ZĂRNESCU, Aforismele şi textele lui Constantin Brâncuşi, Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 92
9  V.G. PALEOLOG, Tinereţea lui Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004, p. 150
10  V.G. PALEOLOG, C. Brâncuşi, ed. alcătuită şi postfaţă de Florea Firan, Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008, p. 86
11  www.larousse.fr, Dictionnaires de français Larousse, définitions: gématrie, data accesării 9 ianuarie 2015
12  Alexandru PRELIPCEAN, Gematria ebraică – paradigmă ermineutică a Sfintei Scripturi. Studiu de caz: cifrele 1–7 în Cartea Facere (בראשית ), în Studii Teologice nr. 2/2008, pp. 177 – 213, www.studiiteologice.ro, data accesării 9 ianuarie 2015
13  David A. COOPER, Dumnezeu este un verb, Ed. Hasefer a F.C.E.R., Bucureşti, 1998, p.86
14  Sorana GEORGESCU-GORJAN, Aşa grăit-a Brâncuşi = Ainsi parlait Brancusi = Thus spoke Brancusi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 49
   

AUREOLA SACRĂ ŞI TOIAGUL CUNOAŞTERII

(În calitate de vizitator al acestui blog,

ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 

APOSTOLATUL VESTIGIILOR ANCESTRALE

   Povestea mea nu e mai mult decât atât – o poveste, o ficţiune. Ea datorează multe descoperirilor primilor arheologi care au făcut săpături în Creta: Minos Kalokairinos, sir Arthur Evans, Pendlebury şi multor altora de diferite naţionalităţi, până în prezent. Excavările recente de pe versanţii muntelui Iuktas realizate de arheologii greci J. şi E. Sakellarakis  au fost cu mult mai dramatice decât orice aş fi putut născoci eu1.

Barbara CLEVERLY,

"Mormântul lui Zeus"

NOIMA PARADOXULUI BRÂNCUŞI

    Fără năzuinţa de a forţa imposibilul prin închistarea unui geniu în anumite clişee sau şabloane, paradoxul Brâncuşi poate fi, totuşi, schematizat în bivalenţa ori dualismul atât de simplei şi, totodată, sofisticatei sale personalităţi, în spiritul propriei mărturisiri: Simplitatea este complexitatea rezolvată2.

    Este vorba, pe de o parte, despre latura sa nu doar de intelectual mai mult decât rafinat, cum este considerat, cât mai ales de savant autodidact, cu o vastă cultură şi cunoştinţe ample din mai toate domeniile, dar deplin realizat ca artist nu doar avid de cunoaştere, ci mântuit prin percepţia clară a absolutului, spirit care nu s-a retras abil în umbra comodă a conceptului de perfecţíonist, atingând chiar la propriu şi nu doar la figurat valorile supreme. Să nu uităm că, prin anumite ovoide ale sale dintre anii 1911 – 1920 – 1924, el a sculptat Big Bang-ul înaintea teoretizării ştiinţifice (1927 – 1929), lăsând umanităţii opere de artă inestimabile nu doar prin valoarea lor estetică, ci şi prin aceea că, aşa cum cei mai bogaţi dintre colecţionarii de azi bănuiesc, avem de-a face cu piesele din care poate fi reasamblat, cu vorbe deloc prea mari, toiagul pierdut al înţelepciunii ancestrale.

   Pe de altă parte, în pofida sloganului biblic "Crede şi nu cerceta" şi chiar dacă mulţi consideră exagerată, falsă teoria romancierului Peter Neagoe despre sfinţenia brâncuşiană, acest geniu al umanităţii – pentru aprecierea căruia modestia reprezintă o gravă eroare mai ales a celor ce în mod implacabil nu acceptă hiperbola ca instrument de caracterizare – şi-a câştigat treptat, de-a lungul vieţii sale, un binemeritat renume de sfânt, duhovnic, călugăr, apostol, patriarh, nepot al divinităţii ş.a.m.d., toate acestea graţie nu neapărat educaţiei primite în familie sau detaliilor de sorginte religioasă din biografia sa, cât mai ales datorită sacralităţii evidente a zămislirilor sale, îndumnezeite şi parcă răsărite, fără exagerare, din mâinile unui artizan al cetăţii divine...

    Rândurile următoare îşi propun să adune din vasta bibliografie brâncuşiană doar căteva opinii avizate, nicidecum singurele, privind asemenea aspecte, nu neapărat din dorinţa inutilă de a mai demonstra un lucru evident, ci în căutarea unei soluţii la următoarea dilemă: rămâne paradoxul un punct terminus, o formă finală de expresie a slăbiciunii, a resemnării umane ori, dimpotrivă, trebuie să reprezinte el un nou început?

NIMBUL SFINŢENIEI

    Ezra Pound: "Brâncuşi mi s-a părut un sfânt [...]"3. 

    David Lewis: "Celor mai mulţi dintre cei care l-au cunoscut, în decurs de mai mulţi ani, le-a apărut mai curând ca imagine a unui sfânt, a unui om care a ajuns la înţelegere cu pământul şi creaţia [...]"4.

    Edith Balas: "Alb cu totul. Veşmintele lui erau mereu albe, barba era deja albă, iar praful alb acoperea atelierul cu blocurile sale de marmură"5.

    Nina Stănculescu: "E consemnat că Brâncuşi, în copilărie, printre alte drumuri ale lui, mergea şi pe la mănăstirea Tismana [...]"; "Străbunicul lui cioplise cu barda o întreagă biserică de lemn, aflată chiar în faţa casei părinteşti, în cimitir"; "Iar mai târziu avea să facă parte din coruri bisericeşti atât la Bucureşti, cat şi la Biserica română din Paris, unde a fost şi hirotonit diacon [...]"6.

    Barbu Brezianu: "Amator de muzică folclorică şi clasică precum şi de cînturi liturgice, înzestrat cu o frumoasă voce de tenor, Brâncuşi – care în sat, în copilarie, psalmodiase în strană la slujbe, fără a fi «ţîrcovnic», cîntase din fluier şi la contrabas şi apoi făcuse parte din mai multe formaţii corale la bisericile Madona Dudu din Craiova şi Mavrogheni din Bucureşti – fusese angajat la Capela română din Paris ca paracliser îmbrăcînd la liturghii chiar vestmîntul de diacon"7.

    Calinic Argatu: "Există la Brâncuşi atâtea elemente ale unei dimensiuni creştine"; "Brâncuşi clopotar, corist bisericesc apoi la Craiova şi Bucureşti, cântăreţ cu atribuţii de diacon la Paris vreme de doi ani încheiaţi. La care alt mare artist, scriitor sau intelectual român de valoare universală mai întâlnim asemenea date biografice ? Poate numai la Ion Creangă, care a fost diacon"8.

    Ionel Jianu: "Am, de pildă, o fotografie în care se vede soba lui din lut, cu coşul de tuci şi, alături, patul. Ei, bine, seamănă cu un tablou al lui Luchian, O chilie de la mănăstirea Brebu"9.

    Dan Hăulică: "«Parcă-i nepotul lui Dumnezeu», îmi spune un prieten plin de duh"10.

    Petre Pandrea: Lecţíile sale asupra materialului de atelier erau poeme incantatorii şi litanii pe care le intona pentru ucenici şi duşmani, ca un ţârcovnic integru şi harnic dintr-un templu arhaic, care nu sare o notă din slujbă"11.

    Irina Codreanu: "Şi toate acestea ni le transmitea cu vorba sa de patriarh, plin de duh şi de înţelepciune"12.

    Man Ray: "La prima mea întâlnire cu Brâncuşi în atelierul său, am fost mai impresionat decât dacă m-aş fi aflat într-o catedrală"13.

LUMINA ADEVĂRULUI

    Petru Comarnescu:

    "Conștient că un artist nu se poate realiza fără o cultură mai largă, Brâncuși – «dornic de invățătură», «amator să știe tot» – cerceta stăruitor cărțile de fizică și chimie, unele avînd autor pe savantul Petru Poni, precum și cărți de matematică și geometrie descriptivă"14.

    "Ecorșeul reprezintă în activitatea lui Brâncuși o muncă îndelungată și anevoioasă, întreprinsă dintr-o curiozitate științifică, dintr-o necesitate de cunoaștere a tainelor ființei umane, ale biologiei"15.

    "Cu savantul Nicolae Vaschide (1874 – 1907) relațiile au fost poate și mai apropiate"16.

    "V.G. Paleolog socoate cu temei, că prin protectorul său bucureştean, doctorul Dumitru Gerota, a ajuns Brâncuşi în contact cu savanţi ca Levaditti şi Vaschide"17.

    G. Oprescu: " Între ele aş considera grupul care a avut o parte largă în cultura noastră din această vreme, cel din jurul profesorului Cantacuzino, începând cu cei care au devenit mai târziu profesori remarcabili în învăţământul medicinii: C. Ionescu Mihăieşti şi prof Mihai Ciucă. Cel care l-a cunoscut mai întâi pe sculptor a fost Ionescu Mihăiești, în 1910. El se găsea la Paris, la Institutul Pasteur, pentru studiile sale de microbiologie"18.

    Adrian Petringenaru: "Cu dalta lui, Brâncuşi ajunsese evident la adevăruri pe care, pe alte căi, ni le confirmă mereu fizicienii, chimiştii sau biologii"19.

    Bohdan Urbanowicz: "Brâncuşi, la acea epocă, întrevedea de pe atunci ceea ce abia astăzi începem să descoperim"20.

    Jeana Morărescu: "Ei m-au provocat însă, să ofer – poate fi aceasta chiar o premieră mondială, câteva explicaţii care privesc într-adevăr o «lege universală» – şi care sunt rodul unor îndelungi cercetări şi aflări asupra principiilor energetice din spaţiul subcuantic şi gravitonic"21.

    Nu poate fi omis nici raportul cu teoriile celebrului fizician Albert Einstein, operele pictorului Romeo Niram din ciclul “Brâncuși E=mc2” fiind mai mult decât elocvente...

***

    Paradoxul Brâncuşi este fără echivoc, dar întrebarea care se naşte pretextual e, însă, următoarea: ce poate căuta un pasaj dintr-un roman istoric al anului 2007, fie el şi recunoscut pe plan internaţíonal, la începutul unui referat despre Brâncuşi?

    Desigur, în locul unui răspuns, poate doar fi adresată la schimb o nouă întrebare, nu neapărat retorică: vom reuşi, oare, noi, românii, să ne regăsim şi să scoatem la lumină ceea ce am pierdut în negura timpului, dinainte chiar de vremea lui Zamolxis sau vom continua, într-un mod la fel de paradoxal, doar să ne rugăm resemnaţi la osemintele "Sfântului din Montparnasse", ale marelui nostru sculptor, precum o făceau odinioară cretanii în faţa vestigiilor antice de pe străvechea lor insulă?

    Din păcate pentru noi, în amintirea vagă a unor temerari cercetători de notorietate mondială precum Arthur Evans ori John Pendlebury, rămâne de maximă actualitate reproşul potrivit căruia "N-a luat încă nimeni în serioasă urmare învăţătura scoasă de Racoviţă din speologie de a cerceta istoria noastră veche, cultura ei, arta, cercetând civilizaţia specifică spaţiului carpatic [...]", iar eventualele excepţii relativ recente nu încununează nicidecum, cel puţin până la data redactării acestor rânduri, imperativul brâncuşian – "Trebuie să fim un strat de cultură la gurile Dunărei; aceasta e singura misiune a statului român și oricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop pune în joc viitorul urmașilor și calcă în picioare roadele muncei străbunilor noştri" 22.

***

    În cele ce privesc subtitlurile acestui referat, trebuie precizat că expresia nimbul sfinţeniei este, desigur, o trimitere către afirmaţia potrivit căreia, la anumite sculpturi brâncuşiene, "[...] tehnica reflectării luminii funcţionează atât ca principiu tehnic, cât şi metafizic: «Ea învăluie  – după cum crede Otto Demus – siluetele principale cu un nimb de sfinţenie»"23.

    La rândul ei, expresia lumina adevărului provine din titlul cărţii "În lumina adevărului. Mesajul Graalului" de Abd-Ru-Shin (Oskar Ernst Bernhardt).

    Cât despre cei care contestă vehement cugetările atribuite biografic/bibliografic lui Constantin Brâncuşi, se impune a preciza că aforismele respective contează ele însele înainte de toate şi abia în al doilea rând autorul acestora, fără a pune astfel artistul mai prejos de opera sa, eventuala incertitudine a paternităţii maximelor nefiind nicidecum în măsură a le desfiinţa ca atare.

Pavel FLORESCO

    P.S. (03.07.2015)

    Acest referat a fost publicat în ediţia nr. 22 din decembrie 2014 a revistei de cultură "Confesiuni", care poate fi lecturată gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu.

  

     Cu prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", mi-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea "Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi", titlu care mă onorează şi mă încurajează în cercetările mele.

    

    Note

    1 Barbara CLEVERLY, Mormântul lui Zeus, Ed. Nemira & Co., Bucureşti, 2008, pp. 7 – 8
    2 Sorana GEORGESCU-GORJAN: Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 77
    3 V.G. PALEOLOG, Constantin Brâncuşi şi Ezra Pound, în Omagiu lui Brâncuşi, volum editat de revista Tribuna, Sibiu, 1976, p. 45
    4 David LEWIS, Brâncuşi, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2001, p. 15
    5 Edith BALAS, Brâncuşi şi tradiţiile populare româneşti, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1998, p. 11
    6 Nina STĂNCULESCU, Brâncuşi, frumos şi har, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Tg. Jiu, 1997, p. 30
    7 Barbu BREZIANU, Brâncuşi în România, Ed. BIC ALL, Timişoara, 1998, p. 216
    8 Calinic ARGATU, "Pace şi bucurie" cu Brâncuşi: argumente pentru o dimensiune creştină, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 38
    9 Ionel JIANU, Brâncuşi a dat epocii noastre conştiinţa formei pure, text consemnat de Ion Pop, în Omagiu lui Brâncuşi, volum editat de revista Tribuna, Sibiu, 1976, p. 21
    10 Dan HĂULICĂ, Marii artişti vin către noi de departe, din adîncimi fabuloase, în Carte de inimă pentru Brâncuşi, selecţia textelor şi bibliografia de Nina Stănculescu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976, p. 157
    11 Petre PANDREA, Brâncuşi, amintiri şi exegeze, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976, p. 54
    12 Irina CODREANU, Ucenicie la Brâncuşi, în Carte de inimă pentru Brâncuşi, selecţia textelor şi bibliografia de Nina Stănculescu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976, p. 64
    13 Man RAY, Prima întâlnire cu Brâncuşi, în Carte de inimă pentru Brâncuşi, selecţia textelor şi bibliografia de Nina Stănculescu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976, p. 67
    14 Petru COMARNESCU: Brâncuşi – mit şi metamorfoză în sculptura contemporană, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972, p. 84
    15 Petru COMARNESCU, op. cit., p. 97
    16 Petru COMARNESCU, op. cit., p. 116
    17 Petru COMARNESCU, op. cit., p. 117
    18 G. OPRESCU, Contribuţii la biografia lui Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 54
    19 Adrian PETRINGENARU, Ansamblul monumental de la Tîrgu-Jiu, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 197
    20 Bohdan URBANOWICZ, Vizita mea la Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 111
    21 Jeana MORĂRESCU, Relaţia dintre "arhetipul geometric" şi câmpul energetic corespunzător, în Brâncuşi, acum. Comunicări ştiiinţifice prezentate în cadrul simpozionului "Brâncuşiana '96" organizat la Târgu-Jiu, colecţie ingrijită de Nicolae Diaconu şi Ion Pogorilovschi, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1997, p. 69
    22 Dumitru DABA, Brancuşi, Ed. de Vest, Timişoara, 1995, p. 251
    23 Zenovie CÂRLUGEA, Brâncuşi. Orizonturi critice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 331

PROFESIUNEA DE CREDINŢĂ

(În calitate de vizitator al acestui blog,

ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 

SOLUŢIA PENTRU CELEBRUL DESEN RTQM 

    Desenul brâncuşian cu mărturisirea sau explicaţia ori adnotarea "Relativement, tel que moi – C. Brâncuşi" este atât de cunoscut, astfel încât, mai ales pentru cei avizaţi, dar nu doar pentru ei, orice prezentare aproape că este inutilă.

    Schiţa amintită este considerată a fi pe bună dreptate un (fel de) autoportret abstract al sculptorului, iar informaţii suficiente şi precise despre această lucrare există, sub forma unui fragment din scrierile inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan, chiar pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare "Constantin Brâncuşi", instituţie al cărei logo este întocmai respectiva operă.

   Concret, ne atrag atenţia câteva lucruri, precum:

• descrierea – "[...] şase cercuri neregulate concentrice, [...]. La întretăierea razei verticale cu cercul exterior este desenată o piramidă inversată"; 

• referirea la aura de mister prin intermediul unei afirmaţií a lui Ionel Jianu – „Toate aceste semne trebuie să aibă un tâlc, făcând parte dintr-un limbaj secret, pentru care nu a avem nici o cheie”;

• concluzia radicală faţă de interpretările aferente – "Dar această libertate de gândire nu dă dreptul nimănui să ridice un desen simbolic la rangul de reprezentare absolută a eului unui artist genial".

Acest studiu a fost publicat în ediţia nr. 21 din noiembrie 2014 a revistei de cultură "Confesiuni", care poate fi citită gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu.

   Fără pretenţia identificării unei chei, a unei căi de acces spre mesajul fundamental al acestei creaţii, pot fi totuşi scoase în evidenţă următoarele aspecte, cu precizarea că ele nu se vor a fi o interpretare, cât o posibilă decriptare, cu o suită întreagă de argumente.

   Desenul conţine câteva elemente, care ne pot face să credem că el nu este nimic altceva decât o criptogramă nu foarte complicată a numărului de aur cu valoarea 1,618... (am notat doar primele sale patru cifre), număr marcat grafic de câtre matematicieni cu litera grecească Φ (phi), de la numele sculptorului Phidias.

   Pentru a desluşi valenţele nu chiar evidente ale figurii, elementele geometrice ale acesteia trebuie privite nu neapărat în plan, cât în spaţiu.

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ, de simulare a presupusului cod şi astfel desenul din partea inferioară a imaginii nu se constituie în copie neautorizată a celui original, semnat Brâncuşi

   Triunghiul superior devine o piramidă cu trei laturi, din care pot fi văzute două feţe, a treia sau cea din spate putând fi intuită, iar cercurile devin, la rândul lor, secţiunea unor cilindri concentrici. 

   Spaţiul din care a fost extrasă respectiva piramidă este, desigur, un vid de piramidă cu câte şase trepte pe fiecare dintre cele trei faţete (două vizibile, una intuitivă).

***

   Pentru a obţine cifrele constituente ale numărului de aur, nu trebuie decât inventariate elementele geometrice şi alăturate rezultatele obţinute:

• centrul sau vârful vidului de piramidă – 1;

• cercurile concentrice ori cilindrii concentrici, reprezentaţi sub forma unei secţiuni – 6;

• treptele vidului de piramidă (câte şase trepte pe cele trei feţe, două vizibile, una intuitivă) – 18.

   Pe această cale se ajunge la numărul 1618, care nu este altceva decât o trimitere pretenţios denumită ermetică (fără marcarea grafică a virgulei) la 1,618...

***

   Phi, ale cărui zecimale se repetă neregulat, este, printre altele, cunoscut matematicienilor şi oamenilor de ştiinţă ca o expresie a relativităţii, aceasta putând explica şi misterioasa adnotare a artistului, "Relativement [...]", care îşi păstrează claritatea nu prin traducerea liberă, ci prin cea reală: "Relativ, aşa ca mine – C. Brâncuşi". 

   Desigur, se poate considera că geometric, la nivelul actual de cunoaştere, nu este posibilă extragerea unei piramide din mai mulţi cilindri, iar relativizarea este, cel puţin deocamdată, acceptată mai degrabă ca un procedeu artistic şi nu neapărat ca o formulă ştiinţifică, însă tocmai în astfel de lucruri şi fapte neconvenţionale poate consta geniul unui artist de un asemenea calibru.

***

   

   De notat că, aşa cum am mai scris, procedeul alăturării cifrelor sau numerelor nu este chiar o simplă invenţie personală a artistului, o modalitate proprie de criptare, ci, probabil, o formă de aritmetică populară, arhaică, prepitagoreică sau ancestrală, pe care Brâncuşi se pare că a identificat-o corect în arta tradiţíonală românească şi a promovat-o ca atare, la cel mai înalt nivel. 

   Totul funcţionează similar pe multe alte opere brâncuşiene, dintre care ne limităm de această dată la a exemplifica prin "Coloana fără Sfârşit", care are 16 elemente romboedrice numărate ca 15 întregi plus unul amplasat jumătate jos şi jumătate sus (15 + 1/2 + 12 = 16), cu câte 1,8 m înălţime fiecare sau prin "Poarta Sărutului", care, pe fiecare parte frontală are câte 16 ideograme mici ale sărutului, cu încă două mari pe stâlpi, 18 cu totul.

    Alăturănd 16/18 sau 16/1,8 obţínem trimiteri ermetice la 1,618... 

   Sunt la fel de elocvente în acest sens alte desene brâncuşiene, precum "Cinq fleurs" (tulpina – 1, ramurile – 6, petalele fiecărei flori – 18), sau "Cercles, spirale et pyramides fatales" (spirala – 1, muchiile piramidelor – 6, centrul cercurilor – 1, cercurile concentrice – 8), despre care am amintit în ediţíile anterioare ale revistei "Confesiuni", precum și în studiile de pe acest blog..

***

   

   Raporturile numărului de aur cu sculpturile brâncuşiene nu sunt, neapărat, o mare noutate.

  Ştefan Georgescu-Gorjan, în "Constantin Brâncuşi; Templul din Indor", demonstrează algebric relaţia: "S+S-1=0 / Rezolvând această ecuaţie, reţinem că singura valoare convenabilă: / S=0,618 / Acest S, corespunzând secţiunii de aur, se numeşte uneori şi numărul de aur"^1.

   În volumul "Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967)" , arh. Adrian Gheorghiu, autorul studiului "Proporţii şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi", ajunge prin diferite calcule şi măsurători la o valoare foarte apropiată a numărului de aur: "Coloana avînd o înălţime de 29,330 m iar un element cca 1,80 m, rezultă că, aproximativ, raportul între înălţimea coloanei şi înălţimea unui octoedru trunchiat este de cca 16,2 ...adică de cca 10 ori numărul (de aur – n.n.)"2

***

    

   Aşa cum am scris şi în cartea "Brâncuşi, enigma. Taina lumii şi misterul vieţii", noutatea o constituie obţinerea în premieră a numărului de aur nicidecum prin intermediul matematicii ori cu ajutorul geometriei sau prin vreo măsurătoare precisă, ci printr-o aritmetică rudimentară, arhaică sau preistorică, populară, improvizată, ce constă în simpla alăturare a cifrelor aflate la vedere în opera plasticianului. Acest fapt poate ridica numărul de aur la un stadiu cu mult mai înalt decât cel al unui simplu element ce relevă, aşa cum s-a considerat până acum, proporţia unei opere de artă, în care el este regăsit prin diferite calcule, ca şi cum ar fi doar un atribut sec, mic detaliu cu un rol limitat, parcă de sorginte strict arhitecturală sau structurală, lucru menit doar să rezolve nevoia de armonie, de a plăcea ochiului, fără să transmită niciun mesaj privitorului, fără să confere vreo semnificaţie profundă întregului.

   Noutatea o constituie ridicarea (probabilă a) numărului de aur la statutul de mesaj fundamental al operei brâncuşiene.

   Numărul de aur primeşte, prudent deocamdată, strălucirea unui crez artistic, capătă caracterul unei profesiuni de credinţă.

   El poate fi cheia – C. Brâncuşi: "Aceluia care nu găseşte cheia, eu nu am cum să i-o ofer"3 – descifrării şi interpretării corecte, argumentate, întemeiate, a "lecturării" celorlalte simboluri arhaice din opera sculptorului.

   Prin maniera în care a fost criptat, codul numărului de aur nu este nici pe departe o formulă sau un mister – C. Brâncuşi: "Nu căutaţi formule obscure, sau mistere"4 – , el nefiind unul ascuns în spatele vreunui complicat calcul algebric; acest cod este, dimpotrivă, unul aflat la vedere şi astfel expus, încât să fie descoperit cu prilejul unei contemplaţii, aşa cum sculptorul însuşi ne-a sfătuit: "Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi"5.

   Numărul de aur este elementul care stabileşte egalitatea dintre artă şi realitate – C. Brâncuşi: "Arta nu e o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea adevărată, în singura realitate valabilă"6.

   1,618... ar mai fi şi o expresie fidelă a conceptului de perfecţiune, pe care o defineşte ca atare, dincolo de limitele sau şabloanele ştiinţei contemporane, iar percepţia corectă a acestei noţiuni echivalează crezului în absolut al acelora care nu sunt doar simpli perfecţionişti, ci ating valorile supreme.

***

    Evident, în locul oricăror judecăţi de valoare sau concluzii vădit riscante, ne putem, deocamdată, doar întreba dacă avem, în sfârşit, o cheie pentru decriptarea desenului RTQM şi dacă îl putem, totuşi, ridica pe acesta nu neapărat "[...] la rangul de reprezentare absolută a eului unui artist genial", cât, mai degrabă, la statutul unei profesiuni de credinţă...

Pavel FLORESCO

    

    P.S.(03.07.2015)

    Cu prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", mi-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea "Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi", titlu care mă onorează şi mă încurajează în cercetările mele.

  

Note

1 Ştefan GEORGESCU-GORJAN, Constantin Brancuşi; Templul din Indor, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996, p. 82

2 Adrian GHEORGHIU, Proporţii şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 163

3 Doina LEMNY, Cristian-Robert VELESCU, Brâncuşi inedit: însemnări şi corespondenţă românească, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 39

4 Constantin ZĂRNESCU, Aforismele şi textele lui Constantin Brâncuşi, Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 70

5 Constantin ZĂRNESCU, op. cit. , p. 70

6 Sorana GEORGESCU-GORJAN, Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 54

Legături externe ^{http://centrulbrancusi.ro/despre-noi/de-ce-am-ales-acest-logo/}