JAMES JOYCE ŞI VOCEA LUI DUMNEZEU

(În calitate de vizitator al acestui blog,

ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 

CHEIA DESENULUI SIMBOLIC PENTRU SCRIITORUL IRLANDEZ

    Cifra 7 (şapte) este cel puţin una dintre soluţiile celebrului portret simbolic, realizat de Brâncuşi scriitorului irlandez James Joyce (o spirală şi câteva linii), desen care are mai multe versiuni, iar una dintre acestea poartă adnotările "AGO", "OE.PO.OEP", "MOFORTCOE".

    Referiri la aceste criptograme, dacă pot fi denumite astfel, sunt extrem de puţine; spre exemplu, ele abia dacă există în volumul intitulat "Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie", avându-i ca autori pe Vincenzo Bianchi, Adrian Gorun, Ion Deaconescu, Costin Creţu, Constantin Barbu.

    Printre multe altele, în lucrarea precizată mai înainte se poate citi despre aceste majuscule aparent neinteligibile, cu interpuncţiuni pe alocuri: "Ce dessin au tracé encore discontinu et légèrement tremblé, comporte des annotations qui diffèrent de celle de l'étude conservée dans les legs. En effet, les sigles OE.PO.OEP et MOFORTCOE ont respectivement remplacé O.E.P.O.O.SP et O.R.F.O.O.E.P.; de plus l'inscription AGO, dans le coin supérieur gauche, a disparu. La signification de l'ensemble des ces mystérieuses initiales n'a toujours pas été éclarcie"*.

    Pe scurt, ne aflăm în faţa unor mai vechi necunoscute brâncuşiene, pentru care, la modul probabil, vă propun o soluţie funcţională şi logică, temeinic argumentată din punct de vedere criptologic...

***

    

    1. Şapte este suma finală a cifrelor constituente din rezultatul obţinut prin înlocuirea literelor numelui James Joyce cu cifrele corespunzătoare potrivit ordinii alfabetului englezesc şi prin adunarea acestora: James Joyce devine 10/1/13/5/19/10/15/25/3/5, care adunate fac 106, iar 1 + 0 + 6 = 7.

    2. Tot şapte este soluţia criptogramei "OE.PO.OEP": prin înlocuirea acestor litere cu cifrele corespunzătoare potrivit ordinii alfabetului românesc cu diacritice, de această dată, OEPOOEP devin 18/7/19/18/18/7/19 şi prin adunarea acestora se obţine din nou 106, iar 1+ 0 + 6 = 7.

    3. Acelaşi şapte este rezultatul final obţinut prin aceeaşi procedură, tot cu ajutorul alfabetului românesc, dar acum aplicată după reunirea criptogramelor "OE.PO.OEP" (18/7/19/18/18/7/19) şi "MOFORTCOE" (16/18/8/18/21/24/5/18/7): 106 + 135 = 241; 2 + 4 + 1 = 7.

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ, de simulare a presupusului cod şi astfel desenul din partea superioară a imaginii nu se constituie în copie neautorizată a celui original, semnat Brâncuşi

    

    4. Toate acestea confirmă teoria conform căreia literele "AGO" sunt şi ele o criptogramă a numărului de aur, suma finală a cifrelor constituente ale lui 1,618 fiind tot şapte (1 + 6 + 1 + 8 = 16, iar 1 + 6 = 7). De precizat că, potrivit ordinii alfabetului românesc cu diacritice, A corespunde lui 1,  O lui 18, iar G corespunde lui 6, prin evidenta asemănare grafică (6/G),  rezultatele obținute (1, 6, 18) fiind chiar primele patru cifre constituente ale numărului 1,618...

    5. Versiunea fără adnotări a portretului simbolic James Joyce conţine o spirală cu patru linii curbe, (numărate de la stânga la dreapta privitorului), care, adunate cu celelalte trei rectilinii de pe desen, conduc spre acelaşi rezultat  – şapte. 

    6. Numărul total al elementelor grafice de pe versiunile cu adnotări ale portretului James Joyce este tot de şapte (trei criptograme, trei linii şi o spirală).

    7. Numărul total al caracterelor criptogramelor (litere şi interpuncţiuni) este 21, adică de trei ori şapte.

 

***

    Cifra 7/şapte în sinea ei poate fi regăsită pe versiunile desenului tot de şapte ori (enumerate anterior).

    Semnificaţiile acestei cifre sunt multiple şi complexe, dar cel mai important lucru în legătură cu ea este faptul că apare de cele mai multe ori în Biblie, unde reprezintă, printre altele, numărul "zilelor" (erelor, epocilor, de fapt) în care Dumnezeu a făurit lumea, devenind o trimitere la divinitate.

    Mai multe dezvăluiri şi informaţii inedite despre des întâlnita cifră 7/șapte în opera sculptorului Constantin Brâncuşi puteţi găsi pe acest blog, făcând click pe titlul de mai jos:

CIFRUL DIVIN ŞI CHEIA CREAŢIEI BRÂNCUŞIENE .

Pavel FLORESCO

    P.S.(03.07.2015)

    Acest referat deja a văzut lumina tiparului în revista de cultură "Confesiuni" (nr. 17/mai 2014, suplimentul "Brâncuşi", pag. 5 - 6) ca parte integrantă a studiului "Brâncuşi, codul lui Dumnezeu şi cheia creaţiei"; revista amintită poate fi citită gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu.

    Cu prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", mi-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea "Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi", titlu care mă onorează şi mă încurajează în cercetările mele.

    Completare efectuată la data de 31.12.2015: teoria a apărut şi în ediţia din decembrie 2015 a revistei "Convorbiri Literare" – nr. 12 (240), pp.177 – 180:

------------------

* Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 238

CODUL BIBLIC

(În calitate de vizitator al acestui blog,

 ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 

CHIVOTUL LEGII ŞI "POARTA SĂRUTULUI"

    • Atât în cartea "Brâncuşi, enigma. Taina lumii şi secretul vieţii", de Pavel Floresco, precum şi pe scurt în paginile revistei "Brâncuşi" nr. 2/februarie 2014,  respectiv în volumul "Brâncuşi", "Număr aniversar cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi", sub titlul "Scenariu de cod biblic: replica brâncuşiană a chivotului", semnat de asemenea Pavel Floresco, se poate citi cum "Poarta Sărutului" conţine cel puţin două elemente grafice şi unul structural, prin care Brâncuşi ar fi criptat una dintre cele mai importante semnificaţii ale acestei opere, cu profunde implicaţii asupra întregului monument al eroilor de la Târgu-Jiu.
    • Celebra ladă de zestre a sculptorului adăposteşte discret o replică a chivotului legii, artefact denumit şi arca mărturiei, respectiv chivotul legământului, cunoscuta relicvă sacră întru cinstirea căreia a fost ridicat vestitul templu de la Ierusalim.
    • Graţie evidentelor corespondenţe de natură numerologică (dar nu numai) dintre anumite opere brâncuşiene şi cartea sfântă, abordarea biblică ("Poarta Sărutului" –  chivotul legii) este aceeaşi care deschide calea către alte asocieri inedite: "Masa Tăcerii" – masa pâinilor punerii înainte, "Aleea Scaunelor" – latura estică a pânzelor curţii cortului ispăşirii; cele două bănci – cele două perdele; "Coloana fără Sfârșit" – slava lui Dumnezeu.

I. REPLICA BRÂNCUŞIANĂ A CHIVOTULUI

(REZUMAT)

    Încă de la început, se impune a aminti că, dincolo de orice interpretări neargumentate, decorate cu metafore, alegorii sau hiperbole nelalocul lor, există atitudini opuse unor traduceri sursiere şi transcrieri biblico-religioase ale artei brâncuşiene.

    Uneori, au fost limitate exagerările cu interpretările în tentă religioasă, deoarece "Brâncuşi nu ilustra «vizual» o dogmatică; arta lui nu este deci teologie vizualizată [...]"*1. Alteori, s-a ajuns la exprimări dure, precum "manie sursologică"*2 sau "biografism"*3 etc.

    Motivantă este, însă, convingerea lui Dan Grigorescu, potrivit căruia "O cercetare stăruitoare va trebui să urmărească în viitor și prezența ideilor ce vin din semnificațiile unei ortodoxii în care s-a format însuși spiritul său"*4 (adică al lui Brâncuși)

I.1 ZODIA CRUCII ȘI INSPIRAȚIA BIBLICĂ

   

    Până la a stabili posibile elemente comune între două puncte de pe glob precum Târgu-Jiu şi Ierusalim, trebuie mai întâi relevat dacă "Biblia" a reprezentat sau nu un instrument de lucru brâncuşian. Respectiva carte i-a fost chiar foarte apropiată artistului, în acest sens fiind mai mult decât cunoscute diverse opinii de sorginte bibliografică, exprimate de-a lungul timpului de către Nina Stănculescu, Barbu Brezianu, Sorin Lory Buliga, Mihai Stârcea-Crăciun, Calinic Argatu şi alţii.

    Există cel puţin două exemple mai mult decât edificatoare.

    Lucian Gruia: "Categoric, modelul biblic este cel uzitat de sculptor pentru crearea universului său artistic exemplar"*5.

    Militza Petraşcu (prin ale sale "Amintiri despre Brâncuşi"): "Tot sus se aflau şi cărţile lui preferate: Biblia, Dante, Boccaccio, precum şi uneltele şi materialele fotografice"*6.

I.2 ARCA MĂRTURIEI

    Potrivit crezului său artistic, marele artist s-ar fi folosit ermetic de câteva simboluri biblice, din nevoia de a-şi exprima estetic crezul în sacralitatea primordială a meleagurilor dintre Carpaţi şi Dunăre, pe care, printr-o axă imaginară, le-a legat de locurile sfinte.

    Arhitrava portalului de la Tg. Jiu, despre care ştim că a fost îndreptăţit asemuită unei lăzi de zestre româneşti, poate fi considerată, în egală măsură, o reprezentare ermetizată a biblicului chivot al legii, cunoscut şi sub denumirile de arca mărturiei, respectiv chivotul legământului, păstrat vreme îndelungată la Ierusalim, artefact astăzi considerat dispărut.

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ, de simulare a presupusului cod

şi astfel opera din centrul imaginii nu se constituie în copie

neautorizată a celei originale, semnate Brâncuşi

    "Poarta Sărutului" are în comun cu sacrul sarcofag câteva repere fundamentale. Concret, elementele de simbolistică biblică, referitoare la relicva sfântă, pe care sculptorul le-ar fi integrat criptic operei sale, ar fi următoarele:

    – heruvimii de pe capacul ispăşirii ("18. Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii; 19. să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celalt capăt; să faci heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui." – "Vechiul Testament", "Exodul", capitolul 25), reprezentaţi cifrat de Brâncuşi prin cel puţin două elemente specifice ale acestora precum numărul care îi defineşte, respectiv ochii multipli;

     – tablele legii cu cele zece porunci ("9. În chivot nu erau decît cele două table de piatră, pe cari le-a pus Moise în el, cînd a făcut Domnul legămînt cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului."      – "Vechiul Testament", "Cartea întîia a împăraţilor", capitolul 8), regăsite în formatul identic (dreptunghiuri verticale cu laturile superioare rotunjite) al gambelor îndrăgostiţilor de pe arhitravă;

    –  laţimea "Porţii Sărutului", care corespunde (retroversat criptic) lungimii Chivotului, prin convertirea metrică a unităţii arhaice de măsură, cotul.

***

    Argumentele de rigoare se află în cartea "Brâncuşi, enigma. Taina lumii şi secretul vieţii", precum și în publicațiile de mai jos:

Studiul "Scenariu de cod biblic: replica brâncuşiană a chivotului"

a fost publicat integral în ediţia nr. 2 din februarie 2014 a revistei de cultură "Brâncuşi",

care poate fi citită gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu

 

Același studiu a fost republicat în volumul "Brâncuși",

"Număr aniversar cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi";

volumul respectiv poate fi accesat gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare

şi Promovare "Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu 

    Această decriptare se vrea a fi scutită de interpretări metaforice sau neargumentate, iar detaliile se regăsesc în cartea "Brâncuşi, enigma. Taina lumii şi secretul vieţii", de Pavel Floresco.

    De precizat că o astfel de abordare, fie ea şi argumentată, este plauzibilă doar dacă simbolurile respective sunt luate în considerare împreună, nu izolate, nicidecum scoase din context, mai ales că ele ar exista pe una şi aceeaşi operă de artă.

II. CORTUL ISPĂŞIRII

    Graţie evidentelor corespondenţe dintre anumite opere brâncuşiene şi cartea sfântă, abordarea biblică ("Poarta Sărutului" – chivotul legii) este aceeaşi care deschide calea către alte asocieri inedite, însă de această dată doar de natură numerologică:

• "Masa Tăcerii" – masa pâinilor punerii înainte;

• "Aleea Scaunelor" – latura estică a pânzelor curţii cortului ispăşirii;

• cele două bănci – cele două perdele.

    Finalmente, "Coloana fără Sfârşit" ar fi materializarea artistică a slavei lui Dumnezeu.

***

    Referitor la prima situaţie, devine plauzibilă o eventuală explicaţie a grupării iniţiale a celor 12 scaune dimprejurul "Mesei Tăcerii" în şase perechi de două câte două, posibilă expresie de retroversie ermetică a modului cum cele 12 pâini erau aşezate pe masa cortului ispăşirii sau, ulterior, din Templul Sfânt pe două rânduri, în perechi de câte şase: "5. Să iei floare de făină , şi să  faci din ea douăsprezece turte; [...]. 6. Să le pui în două  şiruri, cîte şase în fiecare şir [...]" ("Vechiul Testament", "Leviticul", 24, "Pînile pentru punerea înainte").

    Vechea poveste a perechilor de scaune dimprejurul "Mesei..." este foarte cunoscută şi în mod normal nu ar mai trebui dezvoltată nici măcar argumentativ.

    Serge Fauchereau scrie cum "Martorii au relatat că Brâncuşi, la început, le-a apropiat două câte două, ceea ce amintea de cuplurile «Porţii Sărutului», dar stânjenea evocarea timpului pe care o implică echidistanţa lor"*7.

    V.G. Paleolog se referă, de asemenea, la "[...] cele 12 scaune din jurul ei care au fost mişcate de la locul lor iniţial din 1938, comparaţia fotografică a epocilor arătând că distanţele dintre masă şi scaune, precum şi aceea dintre ele (aceasta necesar intervenind) au fost schimbate, - precum şi înşiruirea lor care nu mai e împerecheată două cîte două, cum arătau în 1938 [...]"*8.

    Fără vreo legătură directă cu sculptorul nostru, teologii au efectuat, la rândul lor, pe calea semnificaţiei pâinii sacre, diverse corelaţii între masa de la cina cea de taină şi masa pâinilor punerii înainte, iar, în acelaşi spirit şi ca potenţial argument pentru asocierile Brâncuşi – masă – pâine, poate fi redată o confesiune în dodii a marelui artist, ce poate fi regăsită in paginile cărţii "De vorbă cu Brâncuşi" a lui Tretie Paleolog: "Iată pentru ce masa mea e o masă de taină. [...] Astfel, oricine va porni de la ea sa-şi amintească de pâinea ce-a primit-o de la părinţi şi de pâinea pe care el e dator s-o frământe"*9.

    Merită a fi redat aici şi un pasaj din cartea "Dincolo de Brâncuşi" a lui Horia Muntenuş, la fel de elocvent, prin care ni se reaminteşte că "În paraclisul Maicii Domnului, Fecioara Maria este numită «masa cea însufleţită», iar în Acatistul Bunei Vestiri «masa cea însufleţită întru care a încăput pâinea vieţii» [...]"*10.

***

    Pentru argumentarea asocierii interpretative "Aleea Scaunelor" – latura estică a pânzelor curţii cortului ispăşirii (ansamblul de la Tg. Jiu e şi el orientat est – vest), se impune a evidenţia tot numerologic similitudinile respectivelor pânze cu cele 30 de scaune, amplasate pe două coloane/aripi/șiruri de 15 exemplare, trei câte trei.

     În Vechiul Testament, "Exodul", cap. 27, "Curtea cortului", există indicaţiile: "14. să mai fie cincisprezece coţi de pînză pentru o aripă, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor,/15. şi cincisprezece coţi de pînză pentru a doua aripă, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor".

    Deşi evidentă, o descriere clară a aleii se regăseşte, de exemplu, in cartea "Brâncuşi. Orizonturi critice" a lui Zenovie Cârlugea, atunci când acesta se referă la eseurile semnate Matei Stârcea-Crăciun, pline de interpretări biblice: "În cazul Ansamblului, aleea dintre Masă şi Portal se compune din treizeci de scaune de piatră, dispuse pe două şiruri, în grupe de câte trei [...]"*11.

***

    Numărul celor două bănci aşezate de-o parte şi de alta a "Porţii Sărutului" poate fi şi el preluat chiar din aceeaşi secţiune a Bibliei, unde sunt descrise acele perdele, care şi ele se aflau, la rândul lor, înaintea chivotului precum cele două bănci se află înaintea "Porții..." (posibilă replică a aceluiași chivot): "33. Să atârni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vîri chivotul mărturiei [...]"/36. La intrarea cortului să mai faci o perdea [...]" ("Exodul", cap. 26, "Cele două perdele").

***

    De notat că, în cazul corelaţiei "Coloana..." – slava, argumentaţia biblică aparţine aici altor cercetători.

    Constantin Noica: "Măreţia omului e Cuvîntul de după faptă. Iar simbolic, momentul acesta de-al patrulea este întotdeauna stîlpul, coloana. Într-un stîlp de nor sau ca un stîlp de foc urcă Domnul, şi coboară spre Moise, în Deutenorom. Ca un stîlp se înalţă gîndul lui Brâncuşi. Un stîlp şi o coloană sînt evocările şi aspiraţiile omului"*12.

    Sorin Lory Buliga: "Dar Domnul mergea înaintea lor [...]: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le ca să poată merge şi ziua şi noaptea" (Ieşirea, 13, 21)"*13.

II.1. VECHIUL ŞI NOUL TESTAMENT

    Toate cele anterior afirmate se constituie în sfera de interpretare biblică pe linia Vechiului Testament a operelor brâncuşiene de la Târgu-Jiu ("Masa Tăcerii" – masa pâinilor punerii înainte;  "Aleea Scaunelor" – latura estică a pânzelor curții cortului ispășirii, "Poarta Sărutului" – chivotul legii; "Coloana fără Sfârșit" – slava lui Dumnezeu; întreg Ansamblul Monumental "Calea Eroilor" – templul Ierusalimului) şi nu exclud, ci completează semnificaţiile potrivite Noului Testament, acestea din urmă deja fiind observate adesea de către mulţi cercetători ("Masa Tăcerii", denumită uneori şi "Masa Apostolilor" – cina cea de taină; "Aleea..." cu cele 30 de scaune – cei 30 de ani de viaţă ai lui Iisus Hristos; "Poarta Sărutului" – sfântul mormânt, ale cărui 40 de ideograme îl simbolizează  pe Mântuitor, cea de-a patruzecea spiţă a lui Adam; "Coloana..." – înălţarea).

    De notat că interpretarea pe linia Vechiului Testament a ansamblului din Gorj a fost preferată chiar de Constantin Noica: "Dar la scara noastră istorică, descălecările şi-au prelungit unda peste veacuri, iar la scara lor cea mare cele cinci cărţi ale lui Moise abia au deschis povestea lumii. Structura oricărei legende trebuie să fie deschisă. Spune şi aceasta, structura în piatră şi metal a lui Brâncuşi? O spune"*14.

    Este aproape inutil de reamintit predilecţia lui Brâncuşi pentru episodul lui Moise din cartea sfântă, ştiut fiind faptul că "Mesele de lucru din atelier, ca şi unele postamente – Leda, Foca, Peştele, Noul născut – au fost cioplite din resturile unui «grup colosal, cu subiect biblic», intitulat Trecerea Mării Roşii distrusă de artist [...]"*15.

    Nu în ultimul rând, trebuie explicat că simbolurile episodului biblic al lui Moise, în general, referitor la amenajarea cortului ispăşirii, în particular, nu contravin ideii de templu, dat fiind faptul că, pe de o parte, Brâncuşi a realizat ansamblul de la Târgu-Jiu din materiale dure, specifice acestui tip de construcţie, iar, pe de altă parte, cele mai importante artefacte şi relicve sacre ale cortului ispăşirii au fost preluate, respectiv aşezate ulterior în sfântul edificiu din Ierusalim.

Pavel FLORESCO

    P.S. (03.07.2015)

    Formatul editorial al acestui studiu deja a văzut lumina tiparului în ediţia nr. 18/2014 a revistei de cultură "Confesiuni" (suplimentul "Brâncuşi al acesteia), sub titlul "Scenariu de cod biblic (II): cortul brâncuşian al ispăşirii"; revista amintită poate fi lecturată gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu.

    Cu prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", lui Pavel Floresco i-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea "Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi".

     Note   

    *1 Sorin Lory BULIGA, "Spirit" şi "materie" în viziunea unui artist – filosof: Constantin Brâncuşi, Scrisul Românesc Fundaţia – Editura, Craiova, 2010, p. 382
    *2 Zenovie CÂRLUGEA, Brâncuși. Orizonturi critice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 144
    *3 Zenovie CÂRLUGEA, op. cit., p. 145
    *4 Zenovie CÂRLUGEA, op. cit., p. 267
    *5 Lucian GRUIA, Brâncuşi, repere si interferenţe, Ed. România Press, Bucureşti, 2001, p. 20
    *6 Militza PETRAȘCU, "Amintiri despre Brâncuşi", în Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, de Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 766
    *7 Serge FAUCHEREAU, Pe urmele lui Brâncuşi, Ed. Univers Enciclopedic,Bucureşti, 1996, p. 126
    *8 V.G. PALEOLOG, "Respectul întregului în opera lui Brâncuşi", în Omagiu lui Brâncuşi, volum editat de revista Tribuna, Sibiu, 1976, p. 229
    *9 Tretie PALEOLOG, De vorbă cu Brâncuşi, Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1976, p. 38
    *10 Horia MUNTENUŞ, Dincolo de Brâncuşi, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2002, pp. 21 – 22
    *11 Zenovie CÂRLUGEA, op. cit., p. 386
    *12 Constantin NOICA, Rostirea filozofică românească, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 94
    *13 Sorin Lory BULIGA, op. cit, p. 236
    *14 Constantin NOICA, op. cit., p.94
    *15 Barbu BREZIANU, Brâncuşi în România, Ed. BIC ALL, Timişoara, 1998, p.170
    -------------------
    Anumite paragrafe ale acestui referat au fost prezentate şi în cadrul Simpozionului "Brâncuşi – geniu tutelar al artei moderne", desfăşurat pe 16 martie 2014, cu prilejul ediţiei a doua a manifestării comemorative "Zilele Brâncuşi la Craiova"

CIFRUL DIVIN ŞI CHEIA CREAŢIEI BRÂNCUŞIENE

(În calitate de vizitator al acestui blog,

ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)

 

SOLUŢII PENTRU IDEOGRAMELE ARTISTULUI

    Mai multe schiţe şi desene ale lui Constantin Brâncuşi au cam rămas nedescifrate până în zilele noastre, fiind catalogate drept mistere pentru care nu ar exista nicio cale de elucidare, însă, la o privire mai atentă, ele au şanse de rezolvare, iar posibila soluţie a acestora – argumentată bibliografic – este cu atât mai credibilă, cu cât ea funcţionează, întâmplător sau nu, pe renumite opere ale sculptorului.

MEDALIOANELE SACRE

    Ermetismul brâncuşian îşi are un exemplu edificator în desenul cu ideograma sărutului, mărginită vertical de literele "FENI", respectiv "PIJ", despre care există câteva relatări în volumul intitulat "Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie", avându-i ca autori pe Vincenzo Bianchi, Adrian Gorun, Ion Deaconescu, Costin Creţu, Constantin Barbu: "Ce dessin miniature associe, au-dessus d'un pendentif en losange, les faces d'un médaillon qui réunit les motifs favoris de Brancusi: la stèle du Baiser, bordée de lettres à la verticale (F/E/N/I/P/I/J?) et un couple d'Oiseaux affrontés – Măiastra –, séparés par une croix"*1.

***

    Cel puţin una dintre posibilele soluţii ale respectivului desen ar avea valenţe numerologice, deoarece şapte este suma finală a cifrelor constituente din rezultatul obţinut prin înlocuirea literelor "FENI" cu numerele corespunzătoare potrivit ordinii alfabetului românesc (desigur, versiunea cu diacriticele specifice) şi prin adunarea acestora.

    Astfel, majusculele FENI devin 8/7/17/11, care adunate fac 43, iar 4 + 3 = 7; finalul este similar dacă se adună, pur şi simplu, cifrele constituente ale numerelor corespunzătoare alfabetic aceloraşi litere: 8 + 7 + 1 + 7 +1 + 1 = 25, iar 2 + 5 = 7.

    Ca o confirmare, metoda poate fi aplicată cu succes şi pentru caracterele PIJ, a căror ordine corespunde în alfabetul românesc numerelor 19, 11, respectiv 13, ce adunate fac 43, iar 4 + 3 = 7; iarăşi, finalul este similar dacă doar se adună cifrele constituente ale numerelor corespunzătoare alfabetic aceloraşi litere, adică 1 + 9 + 1 + 1 + 1 + 3 = 16 şi mai departe 1 + 6 = 7.

    Cheia comună a lui şapte pentru toate acestea vine să confirme că ideograma sărutului din centrul desenului este o expresie criptată a numărului de aur – 1,618, ale cărui cifre constituente conduc însumate la final spre des întâlnitul şapte (1 + 6 + 1 + 8 = 16; 1 + 6 = 7 sau 16 + 18 = 34; 3 + 4 = 7).

    Aceleaşi calcule sunt reprezentate în figura de mai jos:

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ, de simulare a presupusului cod şi astfel medalionul din centrul imaginii nu se constituie în copie neautorizată a celui original, semnat Brâncuşi

    Ideograma sărutului mai apare şi într-un alt desen aproape identic, la fel de misterios, tot în format medalion, păstrat în arhivele lui Edith Taylor, descris de Basarab Nicolescu în "Brâncuşi şi Gurdjieff (I)", respectiv  Brâncuşi şi Gurdjieff (II)" din revista "Convorbiri Literare" (ediţiile martie, aprilie 2011), unde a şi fost reprodus fidel.

    Basarab Nicolescu: "Codul utilizat aminteşte de alte trei coduri rămase indescifrabile: cel al proiectului de medalion din 1923 şi acela al celor două variante din 1929 ale «Simbolului lui Joyce». Dar este vorba despre trei coduri diferite sau de unul şi acelasi cod? Înclinăm spre ultima posibilitate. Brâncuşi nu făcea nimic din întîmplare [...]"*2.

***

    Literele verticale sunt acum nu "FENI"/"PIJ", ci "LAEUND" şi "EQLFEP", numai că în tentativa decriptării acestora putem bănui că trebuie utilizat alfabetul francez pentru primul şir, respectiv alfabetul englezesc pentru cel de-al doilea, deoarece rezultatul pe ansamblu este astfel tot şapte.

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ, de simulare a presupusului cod şi astfel medalionul din centrul imaginii nu se constituie în copie neautorizată a celui original, semnat Brâncuşi

    Conform ordinii alfabetului francez (desigur că versiunea cu diacriticele specifice), "LAEUND" poate fi considerată o criptogramă a lui şapte, deoarece literele enumerate corespund numerelor 22, 1, 9, 33, 24, 8, care adunate fac 97; însumarea acestor ultime două constituente (9 + 7) duce la 16, iar în continuare 1 + 6 = 7; pe altă cale de calcul, suma tuturor cifrelor constituente din aceleaşi numere este 34, iar 3 + 4 = 7.

    Prin intermediul alfabetului englezesc, de această dată, "EQLFEP" este o altă criptogramă pentru aceeaşi cifră, şapte: literele enumerate devin 5, 17, 12, 6, 5, 16, care adunate fac 61, iar 6 + 1 = 7; totodată, suma cifrelor constituente ale aceloraşi numere este  34, iar 3 + 4 = 7.

    Prezenţa contextuală în acest desen a ideogramei sărutului probează din nou teoria că ea exprimă  – potrivit crezului artistic brâncuşian – numărul de aur, ale cărui cifre constituente conduc, însumate, tot spre sacrul şapte, stabilind astfel un echivalent numerologic al probei creaţiei, al dovezii divinităţii: phi = 1,618 = 7 = Dumnezeu.

***

    Codul funcţionează identic şi pe alte desene brâncuşiene din diverse colecţii, unde friza sărutului, de fapt ideograma phi, este înşiruită de...şapte, alteori de 16 sau de 18 ori, ceea ce induce aceeaşi teorie sau ecuaţie Brâncuşi: phi = 1,618 = 1 + 6 + 1 + 8 = 16 = 1+ 6 = 7. Sau phi = 1,618 = 16 + 18 = 34 = 3 + 4 = 7.

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ, de simulare a presupusului cod şi astfel ideogramele din centrul imaginii nu se constituie în copie neautorizată a celor originale, semnate Brâncuşi

                               

CONFIRMĂRI ÎN PLAN ARTISTIC

   

    Şapte este suma finală a cifrelor constituente din numărul elementelor "Coloanei fără Sfârşit"; opinia unanimă a cercetătorilor este că opera aceasta are 15 elemente (romboedrice) întregi şi încă unul amplasat jumătate jos, jumătate sus, adică un total de 16 (15 + 1/2 + 1/2 = 16), număr format din cifre a căror sumă face şapte (1+6 = 7).

    Privită frontal, "Poarta Sărutului" are pe arhitravă ideograme tot în număr de 16, iar rezultatul final este şi în acest caz acelaşi: 1 + 6 = 7.

    După cum bine se ştie, "Aleea Scaunelor" e formată din două rânduri a câte 15 piese şi o bancă, adică 16; din nou, 1 + 6 = 7.

    Numărul total al scaunelor de pe ambele şiruri ale "Aleii..." este 30, care, adunat cu numărul total al pieselor "Mesei Tăcerii" (o masă şi 12 scaune, adică 13), face 43; 4 + 3 = 7.

    Acelaşi este rezultatul la care se ajunge şi prin suma cifrelor constituente din numerele 30 – scaunele de pe alee, 1 – masa, respectiv 12 – scaunele din jurul mesei: 3 + 0 + 1 + 1 + 2 = 7.

Schiţa are un rol didactic, educativ, explicativ, de simulare a presupusului cod şi astfel operele din imagini nu se constituie în copii neautorizate ale celor originale, semnate Brâncuşi

   Sensul codurilor descifrate anterior este că respectivul şapte reprezintă cel puţin unul dintre elementele cu valenţă de numitor comun al întregului ansamblu "Calea Eroilor" Târgu-Jiu.

ZARURI PE MASA HAZARDULUI

    Se impune a reaminti că abordarea operei brâncuşiene prin derogare de la metoda estetică reprezintă o procedură chiar confirmată, de pildă, de către Petre Pandrea: "Socotim că explicaţia omului şi a operei lui Constantin Brâncuşi pune, din punct de vedere metodologic, o serie de probleme criticului literar şi plastic, pe care acesta nu le poate stăpâni cu metoda estetică"*3.

    Cât despre semnificaţiile cifrei şapte, acestea sunt extrem de cunoscute (apare foarte des în Biblie, cel mai cunoscut caz fiind cel al "zilelor" (erelor) în care Dumnezeu a făcut lumea), iar, în legătură cu toate aceste coincidenţe sau forme preconcepute prin care cifra respectivă este prezentă în opera celebrului sculptor, nu pot fi emise judecăţi de valoare, orice concluzie (matematica naturii ar reprezenta proba existenţei divinităţii, sacrul ascunde ecuaţíile genezei etc.) fiind mai mult decât riscantă.

***

   

    Problematica hazardului la Brâncuşi aproape că este subiect închis, intens dezbătut, fără loc de completări.

    Există opinii pro şi contra teoriei întâmplării, afirmându-se ba că arta nu poate fi explicată, ba că marele sculptor este un miraj, o minune, o manifestare a providenţei sau că, dimpotrivă, nimic nu este lăsat în voia sorţii la un geniu de asemenea calibru, ceea ce este la fel de plauzibil.

    O fascinantă poveste pe tema aceasta poate fi regăsită în cartea "C. Brâncuşi" a lui V. G. Paleolog, care face trimiteri la Goethe ("[...] pietre, plante şi animale s-au format prin nişte fericite aruncări de zaruri ale unui jucător suprem, Dumnezeu".*4), Nietzsche ("[...] Divină este Masa de Joc a Pământului ce se cutremură la noi cuvinte creatoare şi la aruncările de zaruri ale zeilor".*5) sau Mallarmé ("O aruncare de zaruri nu desfiinţează niciodată hazardul"*6).

    Dar, dacă totul a fost gândit ("Arta nu este o întâmplare"*7), atunci este posibil să avem, în sfârşit, misterioasa cheie de care vorbea sculptorul sau măcar o parte din aceasta: "Aceluia care nu găseşte cheia, eu nu am cum să i-o ofer"*8.

   

Pavel FLORESCO

    P.S. (03.07.2015)

   Cu prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", mi-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea "Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi", titlu care mă onorează şi mă încurajează în cercetările mele. 

 

    Acest studiu deja a văzut lumina tiparului în revista de cultură "Confesiuni" (nr. 17/mai 2014, suplimentul "Brâncuşi", pag. 5 - 6) sub titlul "Brâncuşi, codul lui Dumnezeu şi cheia creaţiei"; revista amintită poate fi citită gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu.

    Completare efectuată la data de 31.12.2015: teoria a apărut şi în ediţia din decembrie 2015 a revistei "Convorbiri Literare" – nr. 12 (240), pp.177 – 180.

      

Note

*1 Vincenzo BIANCHI, Adrian GORUN, Ion DEACONESCU, Costin CREȚU, Constantin BARBU, Brâncuşi, Marea operă, antologie şi ediţie, Ed. Spectre, Paris, 2011, p. 214

*2 Basarab NICOLESCU, "Brâncuşi şi Gurdjieff (II)", în Convorbiri Literare, nr. 3/aprilie 2011, p. 24

*3 Petre PANDREA, Brâncuşi: Pravila de la Craiova; etica lui Brâncuşi, Ed. Vremea, Bucureşti, 2010, p. 132

*4 V.G. PALEOLOG, C. Brâncuşi (Atingând un nou plan al realităţii), Fundaţia – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008, p. 89

*5 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 89

*6 V.G. PALEOLOG, op. cit., p. 89

*7 Sorana GEORGESCU-GORJAN, Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 49

*8 Doina LEMNY, Cristian-Robert VELESCU, Brâncuşi inedit: însemnări şi corespondenţă românească , Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 39